Literatura română clasa a VIII-a - Ghid practic pentru decodarea textului literar
Prin prezența lucrare intenționăm să dăm posibilitatea elevului să descopere (singur) minunățiile care se ascund sub slova literaturii, dar asta nu se poate face decât lucrând, încercând, exersând.
În toată activitatea noastră (cu speranțele unui mare NAIV), ne-am condus după un principiu simplu: elevul nu se poate forma DECÂT prin efort propriu, la care se adaugă factori auxiliari: manuale, profesori, surse de informații etc.; altfel, vor rezulta niște robotei, semidocți sau zerodocți. De ce instruire prin evaluare? Cerința (de regulă) este formulată în termeni evaluativi, dar poate fi citită și în registru instructiv, pentru că formularea este în așa fel realizată, încât "strecoară" elemente informative de cele mai multe ori, cerințele (chiar dacă nu vor fi rezolvate) conțin o trainică și utilă sursă de informație (V. N. fonetic) Beneficii: [a] pentru profesor: profesorul alege textul potrivit (gen, specie, personaj, moduri de expunere etc.), poate organiza discuții, mese rotunde pe anumite teme; alcătuiește rapid lista cerințelor, temelor pentru acasă etc. [b] pentru elev: are posibilitatea să învețe cum se poate pătrunde în tainele, frumusețea literaturii. Vocabularul: Lipsa performanțelor este cauzată de sărăcia unui vocabular adecvat (cantitativ și calitatv), de aceea s-a folosit un limbaj cu standarde mai ridicate, având convingerea că noile cuvinte, necunoscute sunt o sursă sigură pentru îmbogățirea vocabularului, dacă se apelează la profesor, dacă se folosește glosarul oferit sau un dicționar explicativ [V. conceptele estetice, care nu se studiază în gimnaziu (excepție - comicul), dar vor trezi interesul celor dornici să aibă un vocabular mai bogat] De aceea, limbajul folosit în lucrare (în mod intenționat) este, adeseori, peste nivelul anului de studiu, apelând la anumite tehnici pentru a-l face accesibil elevilor: un glosar la sfârșit, formularea făcută în așa fel, încât să reiasă - din context - sensul cuvântului etc. Glosarul: În glosar, cuvintele noi, necunoscute sunt date (ca în orice dicționar), în ordine alfabetică, iar în corpul lucrării sunt marcate cu asterisc de fiecare dată când apar; s-a trecut doar termenul mai important dintr-o familie de cuvinte, ex. ambiguitate (nu ambiguu, ambiguiza, ambiguizare etc.) Cerințe, itemi, sarcini de lucru: Partea I (cerințele formulate la cele 10 niveluri) se va relua cu [1] adăugări (în funcție de treapta de studiu) și la clasele următoare (VI, VII, VIII), [2] modificări de conținut (în sensul de ridicare a nivelului de exprimare), tot conform treptei de studiu. Cerințele: 1. vizează toate treptele de performanță: începători, ageamii, inițiați, talentați, performanți, olimpici; 2. urmăresc dezvoltarea gândirii proprii, nu șabloane luate de ici-de colo; 3. libertatea, un drum propriu (îndeosebi itemii axati pe "exprimă-ți părerea despre...", dar și celelalte sarcini de lucru); Felul cum e formulată cerință justifică deplin subtitlul lucrării (INSTRUIRE prin EVALUARE) în sensul că SE CERE, dar SE și OFERĂ , acesta fiind -de fapt - și principiul de bază al lucrării: încercând să rezolve [!! EVALUARE !!] niște cerințe (itemi, teme etc.), elevul va învăța [!! INSTRUIRE !!], pentru că are nevoie de documentare, de cercetare, de acumulare, de apropriere a unor termeni, a unor informații pe baza cărora va rezolva cerința respectivă. Puncte forțe ale lucrării: - Itemii în care se cere să explice anumite idei generale... - Ideea de a cere (!!fără a numi) elemente prin care se vor defini (în clasele următoare) anumite părți de propoziție sau propoziții subordonate. Să argumenteze ideea că [ex. o specie anume, cum ar fi DOINA] ... și urmează toate elementele definitorii ale speciei respective] -Exprimt-ți părerea despre ideea/ ideile [...] și urmează o suită de idei ale specialiștilor despre problema respectivă (conținută în cerință); un astfel de item poate fi un mic studiu de caz/ de problemă; despre comunicarea în artă dramatică] Structura lucrării: Niveluri/ domenii de abordare a textului literar Genuri literare Specii literare Personajul Compoziția, structura operei literare Prozodie Moduri de expunere Momentele subiectului Mijloace/ procedee artistice Figuri de stil/ tropi Elemente de estetică Interferențe cu alte arte Eminesciană E.P.C. (c.c.) Este vorba de un concept pe care l-am propus (-ca teorie-) spre beneficiul elevului (-dacă îl pune în practică-). Se bazează pe trei întrebări pe care ni le punem: CE? + DIN CE? + PENTRU CE? Fiecare întrebare va primi un răspuns [R]; combinarea celor trei răspunsuri într-un enunț (propoziție sau frază) conturează un E.P.C.(c.c.). CE? - vizează terminologia literară cu care se va opera; termenii aparțin celor 10 niveluri de abordare a textului literar: I. n. general-genetic: structură, prozodie, titlu, personaj, imagine artistică mod de expunere etc. II. n. fonetic: vocale, consoane, accent etc. III. n. lexical-semantic: conversiune, arhaisme, neologisme, termeni argotici, elemente de jargon etc. IV. morfologic: cele zece părți de vorbire, categorii morfologice (diateze, moduri, timpuri, cazuri, grade de comparație) etc. V. n. sintactic (sintaxa propoziției): subiect, predicat, nume predicativ, atribut, complement, fără funcție sintactică etc. VI. n. frastic (sintaxa frazei): propoziții (subordonate, incidente, independente etc.), raporturi sintactice în fraza etc. VII. n. topic: topica obiectivă, subiectivă, dislocări etc. VIII. n. punctuației: puncte de suspensie, semnul exclamtrii (în relație cu prop. imperativă, exclamativă, cu vocativul etc.). IX. n. stilistic: mijloace și procedee artistice (comparația, repetiția, aliterația etc.), figuri de stil/ tropi (epitetul, metafora, personificarea etc.). X. n. estetic: comic(ul), umoristic(ul), ironic(ul), satiric(ul), solemn(ul), grandios(ul), grațios(ul), grotesc(ul) etc. Din ce? - vizează selectarea, alcătuirea grupului (cuvântului), folosit în construirea enunțului (adics citarea ± ghilimelele de rigoare) Pentru ce? - evident că scriitorul nu a folosit la întâmplare (ceea ce am selectat noi) și va trebui să presupunem, să intuim, să găsim o anumită finalitate, un scop literar: să evidențieze ceva, să atragă atenția cititorului spre ceva/ asupra cuiva...
