Cartea de față este dedicată Dianei Sorescu (1987-2013), o talentată jurnalistă, plecată dintre noi prea devreme, la doar 26 de ani. Nu puțini au fost cei profund impresionați de destinul ei tragic, atât apropiați, cât și cei care nu o cunoșteau, dar care au auzit de povestea ei.
Cu o experiență de 7 ani în domeniu, Diana a debutat în lumea presei încă din adolescență, știind că acesta este drumul pe care vrea să-l urmeze. De-a lungul timpului, ea a lucrat la diferite publicații din presa scrisă sau online precum Unică, Tonică, Miresici, dar și în cadrul posturilor Pro Tv și Antena 3. Ea era cunoscută de cititori și prieteni drept Diana cu Vanilie, numele sub care scria, cu vervă și franchețe, un blog despre oameni și viața, despre lumea din jurul ei. Această carte reunește gândurile împărtășite de Diana cu Vanilie pe blogul ei. Fragment din carte: "Zâmbește. Ești frumoasă! Nota: Nu știu de ce, dar m-a impresionat teribil vestea că Mică, fetița blondă din Abracadabra, nu mai este. M-a marcat pentru că noi toți, atunci când suntem tineri, ne credem nemuritori. Ne stresăm din orice, ne pierdem vremea cu invidii și răutăți, construim lucruri perisabile, ne încântăm ca niște coțofene la orice tinichea ce strălucește, fie ea iPhone 5 sau blush Guerlain. Și, de fapt, totul e deșertăciune. Nimic. În zadar. Dragii și dragile mele, haideți să ne ocupăm de sufletele noastre. Să le spălăm, să le îngrijim, să le primenim cu rugăciuni, bunătate și iubire. Știu că sună cliseistic, plictisitor și de rahat ceea ce spun, dar e atât de real. E singura certitudine pe care o am în acest moment. Ești frumoasă. Da, tu, cea care citești. Ești frumoasă, mă, ce nu înțelegi !?! Cu tine vorbesc ! Da, da, chiar cu tine ! Ești frumoasă orice nume ai avea. Chiar dacă îmi ești rudă, prietenă, necunoscută sau dacă nu mă suporți. Dacă ești blondă, brunetă, satena, cu șuvițe, roșcată sau ai părul mov. Ești frumoasă dacă ai 90-60-90, dar crede-mă, fato, ești frumoasă și dacă ai fundul mare ! Cu sânii mici sau ca Pamela, cu ochii migdalați, rotunzi sau oblici, cu pistrui sau fără, nas de Cleopatra sau de Audrey, dinți perfect aliniați sau încălecați, crăcănată sau cu picioare de balerină, EȘTI FRUMOASĂ ! Aș vrea să fiu lângă tine, să te iau de o aripă, să te pun în fața oglinzii și să îți urlu în urechi până mă va durea gâtul: „EȘTI FRUMOOOOOAAĂĂAȘSȘSĂĂĂAĂĂA!!!!" E un manifesto. În felul meu. Pentru că noi nu știm să ne apreciem. Să ne iubim. Dacă întrebi o femeie, oricare, indiferent dacă o iei de la troleu sau o scoți din Porsche, dacă e mulțumită de ea, de cum arată, îți va trânti un categoric „NU!". „Am picioarele de zici că-mi trece locomotivă printre ele !", „Sunt grasă cât Oceanul Planetar !", „Am sânii prea mici, zici că-s mandarine !", „Nu-mi plac urechile mele, parcă stau să decoleze !", „Mi-e rușine cu mine, semăn cu omulețul Michelin". Și aș putea să continui până mâine. Frumusețea nu se rezumă la fizic, iar canoanele pe care ni le impun designerii, stiliștii, media sunt o porcărie. Nici măcar ei nu le respectă ! Alea sunt doar pentru oițe fără creier! Voi nu ați observat că sfaturi de modă primiți de la Anna Dello Russo? Ați văzut vreodată ce fata are femeia aia? Băgați repede un Google. Și spuneți voi de nu vă place Oprah! Și o considerați vreo superbitate? Pentru că frumusețea constă în altceva. Zâmbetul, atitudinea, felul în care mănânci, mergi, vorbești, degetele de la picioare, umerii, modul în care te speli pe dinți. Ești frumoasă dacă ai făcut pace cu tine, dacă îți dai șansa să te accepți, dacă îți permiți să te iubești și să te descoperi. " Diana cu vanilie este un volum în care sunt selectate 60 dintre postările de pe blogul personal al autoarei. Cartea ia forma unui jurnal în care sunt expuse refulările, ezitările sau cugetările a celei care a fost jurnalistă Diana Sorescu. Prin intermediul unei sincerități tranşante, autoarea reușește să atingă chiar și cele mai insesibile corzi ale sufletului cititor. Fiecare subiect abordat se remarcă printr-o sensibilitate și autenticitate dezarmantă. Prin lejeritatea exprimării, Diana reușește creeze iluzia unei confesiuni în fața celui mai bun prieten, neașteptând răspunsuri pentru enigmele ei existențiale. Aroma vaniliei menționate în titlu se resimte în fiecare frază și capitol, învăluind întregul volum în dulceața unui om de o pronfunzime rară. Diana cu vanilie încântă prin feminitate și eleganță, prin introspecție și caldă resemnare. Conștientizarea efemerității existenței umane determină intensitatea trăirilor, a revoltei împotriva a tot ceea ce periclitează o dezvoltare armonioasă a spiritului liber și sănătos. Asemeni unui caleidoscop, volumul reușește să redea amplificat trăirile unui suflet ancorat în farmecul vieții, îmbrățișând lumea cu tot ce înseamnă ea. Experiențele personale , plasate într-un timp neutru, sunt redate unui public virtual sub forma unui amalgam de ipostaze ale jurnalistei. Impregnate cu nostalgie și umor, trăirile autoarei devin colective, reuşind să facă posibilă o caramaderie autor –cititor, care depășește obstacolele timpului sau vârstei. Subiectele dezbătute nu se rezumă la o singură temă ci colectează și disecă tot ceea ce stârnește reacțiile unei tinere de 26 de ani. Poeziile presărate la sfârșitul volumului, transformă un final categoric și iremediabil într-un rămas bun, cald și romantic , dezvăluind o altă latură vanilată a Dianei. Laturile autoarei se succed armonios printre filele cărții, preluând fiecare ceea ce conferă unicitate caracterului său : noblețe, sentimentalism, umor și doze inimaginabile de empatie. Ce formă ia Diana în sufletele noastre în urma plecării ei? Rus Daiana-Adriana, pentru Libris.ro
