Fiecare dintre noi are acel prieten care citeşte, dar citeşte acele cărţi pe care noi spunem mereu ca nu le-am citi în veci.
Şi vine acel prieten şi te bate la cap şi ţipă întotdeauna când te vede: ai citit cartea asta? ai citit? spune, ai citit?, sau: ai văzut cât de frumoasă e cartea aia? ai văzut? Aşa de frumoasă…
Şi tu, ca un prieten adevărat ce eşti (de fapt, o facem ca să scăpăm de entuziasmul şi gura lor) îi cumperi cartea, în speranţa că: unul, o va citi şi nu-i va place, şi în decurs de o zi uită de ea, doi, citeşte cartea şi pe o perioadă limitată îţi va face rezumatul de fiecare dată când te vede. În oricare din cazuri povestea se incheie într-un timp limitat.
Aşa am ajuns eu în posesia volumului Diana cu vanilie. Şi, ca orice cititor, am fost curioasă să văd ce este atât de frumos la această carte. Frumos, puţin spus. Diana cu vanilie este o lectură minunată, scrisă cu suflet, cu plăcerea omului de a scrie şi de a transmite mesaje cu sentimente.
Prin Diana cu vanilie, cititorul păşeşte în propria sa poveste, în trecutul său, reîntâlneşte oamenii amintirilor sale. Fiecare cititor se va regăsi în această carte. Dacă simţi că te-ai pierdut, pune mâna pe Diana cu vanilie şi vei ajunge în locul dorit şi cu mai multe informaţii despre tine. Diana Sorescu a pus pe hârtie adevăruri crude despre care oamenii evită să vorbească, despre impresii şi trăiri proprii, despre iubire, despre oameni şi viaţă.
Şi mă joc cu adevăruri, le împletesc cu fabulaţie, presar puţină ironie, pudrez cu imaginaţie şi le dau Share.
Diana cu vanilie te amuză, te ironizează, îţi frânge inima cu adevăruri crude pe care refuzi să le priveşti în faţă, îţi spune poveşti cu tâlc, îţi îndreaptă paşii atunci când deviezi pe nesimţite de la axă, îţi dă sfaturi, de fapt, nu sfaturi, ci păreri. Este ca acel prieten care nu vrea să fie un ghid pentru tine ci îţi dăruieşte o altă părere cu privire la problema ta.
Alege să trăieşti, să simţi, să te cunoşti, să respiri, să vibrezi, să plângi în hohote şi să te ridici, să iubeşti înălţător şi să doară.
Alege cu cap sau alege ca un prost. Dar alege!
Diana Sorescu a îmbrăţişat peniţa şi cuvintele de mic copil. La 12 ani a hotărât că ea, în viaţă, vrea să devină jurnalist. Şi a reuşit. Redactor-şef adjunct la revista Unica, Diana Sorescu a dispărut însă dintre noi la doar 26 de ani din cauza unui edem pulmonar. Aş zice că totuşi ne-au rămas rândurile gândurilor sale în Diana cu vanilie, dar asta nu ar fi îndeajuns.
Mi-aş fi dorit să o descopăr pe Diana când încă mai era printre noi, când zâmbea, iubea, plângea, scria pentru suflete, când scria pentru ea. Nu era un înger, era un om, deci imperfect, cum ea însăşi afirmase, dar un imperfect pe care Dumnezeu l-a vrut printre îngeri.
Diana cu vanilie nu este o carte pentru femei sau pentru bărbaţi. Diana cu vanilie este o carte pentru oameni indiferent de gen, o carte pentru suflete.
Alte recenzii de la Diana Sorescu:
Am auzit de cartea Dianei dar nu am citit-o pana acum. Din pacate 🙁
Sa remediezi situatia atunci 🙂 chiar este o lectura placuta si frumoasa 🙂