Carnavalul de la Rio... Carnavalul de la Veneția... Carnavalul German... Există o magie a măștilor, a timpurilor trecute, a vremurilor de altă dată... Că actor am interpretat diferite personaje istorice sau ficționele și am „călătorit” nu odată prin vremuri de mult apuse.
În București, în zona Palatului Voievodal de la Curtea Veche, pe Calea Victoriei, în Piața Unirii și pe micuțele străduțe bucureștene ale Centrului Vechi, cu clădirile istorice și catacombele sale, a fost găzduit în fiecare an, timp de cel puțin trei zile, manifestarea D’ale Bucureștilor, carnaval la 1900. Aici te puteai „întâlni” cu textele și personajele lui Caragiale sau Tănase, Alecsandri sau Mușatescu... Am participat la toate aceste manifestări cu drag. Totul se făcea pentru reconstituirea atmosferei orașului de altădată, a Micului Paris de pe malurile Dâmboviței. Este atât de asemănătoare societatea de astăzi cu cea din zorii secolului al XX-lea din anumite puncte de vedere... Carnavalul a avut cinci ediții, fiind organizat de Mircea Diaconu și soția sa, actriță Diana Lupescu, între anii 1994 și 1999. Prin aceste manifestări simțeam că ne recuperăm istoria și bunele obiceiuri, spiritul civic și, nu în ultimul rând, umorul. Tot bucureșteanul se recunoștea în personajele acelor timpuri, într-un fel sau altul. și cum tot ce e bun, ori nu e sănătos, ori îngrașă, Bucureștiul a rămas fără carnaval...
