Miezul narațiunii și partea ei importantă o constituie întâlnirea cu Împăratul și evocarea acestuia dintr-o multitudine de planuri: prin observațiile personale ale lui De Laval (în împrejurări și ambiante mereu schimbate), prin povestirile unor personaje din intimitatea lui Napoleon, prin propriile istorisiri ale acestuia, prin convorbirile și reacțiile celor din jurul lui față de tot ce face el etc.
De altfel, însuși autorul e nevoit să recunoască, spre finalul cărții, că ceea ce dă greutate povestirii e tocmai prezenta în cadrul ei a Imperatorului: „Poate că (povestirea) - scrie el - n-ar fi fost așa de interesantă, dacă nu introduceam figura Împăratului, care, pretutindeni unde apare, eclipsează pe celelalte, întocmai după cum soarele eclipsează stelele.“ - I. Oprișan