În cârticelele vârstelor fragede, Constanța Buzea știe - dintr-o dublă intuiție, de poetă și de mamă - că universul există în măsura în care limba da nume la ceea ce simțurile tale percep confuz.
Că natura este decupată după liniile trasate de limbă maternă (vezi studiile unor Edward Sapir și Benjamin Lee Whorf). Copilul deschide ochii într-o lume deja organizată de limba comunității și deprinde, odată cu ea, și această organizare. Când gândirea în sensul de orientare în lume întâlnește vorbirea, copilul descoperă că orice lucru are un nume, fie el și inventat ad-hoc. Numind, schițăm un pas înspre realitate. A vorbi înseamnă a trăi, a fi viu, în mișcare, în progres - adică, neterminat, dar cu toate valențele desăvârșirii în acțiune. (...) Cărticica de patru ani face un pas mai departe în stăpânirea lumii din preajmă. Ea își îngăduie combinări năstrușnice, a învățat reguli de bună purtare și le transmite cu autoritate și cu hohot de râs faunei mișunând în orice carte pentru prichindei. Veverița va folosi batista, elefantelul face baie și știe că orice îndepărtare de părinți e plină de primejdii. Jocul cunoașterii funcționează perfect dacă adultul se mai știe copilări cu umor și inteligența: "Mamă, dacă vrei să fii/ Răspupată de copii,/ Trebuie să ai un pic/ Inimioara de pitic. - Irina Petraș Cuprins Ce spunea un băiețel / Despre ghete cu noroi / Ou-cadou / Degețel / Cal cu stea / Buclă-de-lână / Cling, cling, mânzule / Robotancul / Jocuri de cuvinte / Gândește-te la elefant / Găinușa / Pisicot și vrăbiuța (zece momente) / Tigrul înfiorător / Pui de crocodil / Veveriță din revista / Un pachet de două tone / știrbul lui Melinte / Cu mustăți / Zgaiba-Cot / Moș Foșnis / A făcut ce a promis / Crinocăii / Dinți de lapte / Băiețelul Scânci / Mofturici / Câinele Frizero / Piticii din pădure / Meșterul Izma / Ba Nu și Ba Da / Tras pe sfoară /
