Aproape de inimă vijelioasă a lumii este povestea unei vieți trăite cu o intensitate și o luciditate extreme. Joana, o tânără de familie bună, se străduiește să împace lumea strălucitoare din mintea ei cu realitatea exterioară, pe care o studiază cu inteligența stranie a unei vipere, cum o consideră o mătușă în copilărie, înainte de a trimite fetița orfană la un internat, ca să scape de ea.
Vipera o va numi mai târziu și soțul ei, șocat de miracolele care țâșnesc în cascade din vorbele Joanei. Clarice Lispector (1920 – 1977) s‑a născut într‑o familie de evrei în Ucraina. Familia a emigrat în Brazilia pe când ea avea mai puțin de un an. A studiat Dreptul în Rio de Janeiro. A publicat peste douăzeci de cărți: române, proză scurtă, literatură pentru copii, eseuri și culegeri de articole de presă. A fost căsătorită cu un diplomat și l‑a însoțit ani de zile în misiunile sale în Europa. La douăzeci și trei de ani, publicarea primului ei roman, Aproape de inimă vijelioasă a lumii, i‑a adus celebritatea peste noapte. Printre cele mai cunoscute titluri ale ei, se numără romanele Patimile după G.H. (A Paixao segundo G.H., 1964), Agua Viva (1973), Ora stelei (A hora da Estrela, 1974), Un suflu de viață (Um Sopro de Vidă, 1978). Este adesea numită „marea vrăjitoare a literaturii braziliene”. „Astăzi, în Brazilia, chipul de pisică egipteană al lui Lispector apare pe timbrele poștale și pe reclamele pentru apartamente de lux, iar cărțile ei se vând la metrou. Acum redescoperită, este promovată drept un Kafka feminin, drept cea mai importantă scriitoare în limba portugheză din secolul al XX‑lea, drept femeia care arată că Marlene Dietrich și scria că Virginia Woolf etc. Penguin Classics s‑a molipsit de virusul Lispector și a publicat cinci dintre romanele ei – cu fraze entuziaste de prezentare din partea unor scriitori ca Jonathan Franzen, Colm Toibin și Orhan Pamuk.“ The Telegraph
