În cultura globală actuală, traducerea ocupă o poziție ambiguă, fiind în același timp omniprezenta și invizibilă. Totul se traduce și se propagă aproape instantaneu, autorii, ideile și operele ajungînd să trăiască simultan mai multe vieți diferite în limbi și culturi diferite.
Cu toate acestea, ideea de traducere continuă să fie ocultată, marginalizată, privită ca un apendice, statutul de autor al traducătorilor continuînd să rămînă incert. Ipoteza cărții de față, născută din marea experiență de traducător a lui Bogdan Ghiu, este că traducerea reprezintă o cale șui generis, ireductibilă, materializarea unei atitudini în același timp echitabile și productive atît față de Celălalt, cît și față de noi înșine. O cale paradoxal eliberatoare, de unde și semnificația de manifest a acestui eseu: Totul trebuie tradus. „Sînteți pasivi pe canapeaua din caruselul Evului Media? Fictivi pe cea a psihanalistului? Decît să vă lăsați manipulați, încercați să fiți activi, dragi cititori și dragă cultura română: ridicați-vă întru traducere – adică întru comunicare, fapta și înțelegere –, va îndeamnă Bogdan Ghiu în Totul trebuie tradus. Nu că v-ar chema la o răzmeriță cu un singur membru, dar el va arăta că doar astfel puteți ajunge să respirați aerul rar și tare al originalității orfane de traducere.”(Călin-Andrei Mihăilescu)
