„Supratema – cu o tentă, mai degrabă, filosofică decât epica sau lirică – a eseurilor incluse în această carte este metafizica viului său, mai simplu spus, religia viului, temă care revine și revine mereu în mai toate textele scrise de mine în ultimul deceniu fiind – previzibil pentru lectorul care mă urmărește – relația maestru-ucenic.
Sunt, evident, teme dificile sau, cu vorbele lui Dostoievski, imposibile. Mă miră curajul de a le fi abordat. Prin urmare, repetarea, în cercuri concentrice, a unor gânduri – cu riscul prolixității, inevitabile, ba chiar obligatorii și în cazurile înrudite cu cel de față –, revenirea la altele, lăsate la jumătatea drumului altundeva, în alte scrieri, se dovedesc, iată, necesare.” (Aura Christi)
