Din infern, cu dragoste

    E ca și cum ai întors câteva pagini din cartea ființei. E ca și când ai lăsat în urma ta ceva crucial, de răscruce, care se impune să fie valorificat, scos la suprafața firii, prospectat, descris, contemplat într-o liniște de dincolo de lume, de dincolo de bine și rău, când toate lucrurile se întrevăd într-o altfel de limpezime, care nu exclude de tot nici iubirea, nici setea de viață, nici dorința de a rămâne, de a întârzia în această lume, cu deosebirea că iubirea, setea de viață și dorința de a rămâne sunt – după acei ani, trăiți la temperaturi imposibile – altfel, fiindcă a intervenit o schimbare radicală și nebănuit de lentă în felul tău de a privi și de a vedea lucrurile.
Citește tot rezumatul cărții Din infern, cu dragoste... Parcă ești la fel și, totuși, substanțial diferit. Ceea ce numești viața e văzut de tine din alt unghi, prin ochiul cuiva înstrăinat. (…) Trăim între lumi și rareori ne dăm seama de aceasta. Spațiile intermediare ne sunt casa și liman. Ce straniu e că realizăm această exclusiv când suntem aduși pe muchie de cuțit, pe buza prăpastiei, unde, pradă iluminării, înțelegi totul; și de cum te desprinzi de exuberantele focuri de-acolo uiți o parte din ce-ai priceput, făcând apoi efortul de a-ți aduce aminte. Ce zeitate și a slobozit mierea eretică în miezul labirintului care sunt? Carnea trecătoare a cui sunt, Doamne? - Aura Christi Citește mai puțin...