Divina Comedie

Dante a început să scrie Divina comedie către anul 1307 sau înainte de exil. El și-a intitulat capodopera Commedia. Atributul de divină i-a fost acordat poemei de către marele prozator italian Giovanni Boccaccio, primul lector public al operei dantești, ca un omagiu datorat extraordinarei, supranaturalei ei frumuseți artistice. Divina comedie are drept centru al lumii istorice și al celei fantastice aflate în simbioza de artă, pe autor însuși, ea fiind o splendidă autobiografie psihologică, cel mai sincer poem din câte au fost scrise vreodată, sinteza întregii vieți anterioare a lui Dante.
Citește tot rezumatul cărții Divina Comedie... În vastul ei creuzet se topesc amintirile și evenimentele prezente, durerile și iluziile, iubirea și ura, înalta cunoaștere a lumii, experiența umană, întreaga viață a poporului pe care Dante l-a cunoscut mai bine ca oricine altul, în îndelungata lui rătăcire în Italia. Divina comedie este împărțită în trei cântice: Infernul, Purgatoriul și Paradisul iar fiecare cantică este împărțită în treizeci și trei de cânturi. Purgatoriul este o altă ipostază a personalității umane care se îndreaptă spre zorile iradiate ale Renașterii. Lumea lui este străbătută de filonul melancoliei, nou sentiment în poezia lumii. Prezența omului Dante, viu în lumea stelelor, a dus la reprezentarea umană a divinității - din Prefață. Citește mai puțin...