„Cărțile mele de versuri sunt povești. Au crescut pe un schelet narativ, s-au vertebrat epic, deși formal s-au folosit de artificiile stilistice ale poeziei. În Poza retușată am încercat să fixez contorsiunile unei povești de dragoste, în Nordul am vorbit despre copilărie, și trauma, și sentimentul de minoritar în ultimul deceniu de comunism, în Credință am încercat să-mi înțeleg mai bine trecutul faulknerian și convulsiv, iar în Autoimun am vorbit despre boală, maturitate și implacabil.
Fiecare poezie e, de fapt, un fragment al istoriei pe care o subîntinde. Prin urmare, orice antologare e aproape imposibil de făcut. Am operat totuși o selecție pe primul volum, căruia i-am adăugat și câteva texte inedite, pe când Autoimun, de pildă, este inclus integral. Celelalte două cărți reiau antologia Cenotaf, apărută în anul 2006.“ (Ioana NICOLAIE, iunie 2015) „O autoare sobră de un subtil rafinament, ale cărei legături subterane dezvăluie o sensibilitate atipică pentru timpurile noastre, de o originalitate frapantă.“ (Andrei BODIU) „O poetă cu o scriitură singulară la noi – o scriitură feminină, inteligență, profundă, seducătoare și prietenoasă.“ (Marius CHIVU) „Că o altă Eliză, față-fetiță devine «fârmecătoare», o vrăjitoare bună «strivind urzici pe prispă și în oale», urzînd cămăși de cuvinte pentru cei 11 frați și aducându-i astfel la viață.“ (Simona SORA)
