Pe cine incomodeaza ora de religie?

Carte disponibilă, dar fără autograful autorului! Intrată într-un malaxor al semnificațiilor mai mult sau mai puțin absurde, dezbaterea pe marginea orei de religie a ținut agenda publică luni bune de zile.
Citește tot rezumatul cărții Pe cine incomodeaza ora de religie?... și, cu siguranță, va regenera conținuturi și dispute încă vreme de acum încolo. Atât vajnicii apărători ai libertății copilului de a fi educat, desigur, în grabnic impuse limite invazive (să nu uităm că aceleași personaje au venit deja cu alternative la ora de religie, adică tot ei decid în locul copilului...), cât și Biserica Ortodoxă au ieșit în spațiul public cu oameni vocali, care să facă loc unor deliberări echilibrate și de pe poziții concrete.  Un astfel de om cu replică, cu spirit critic și simț al valorizării raționamentelor este Pr. Conf. Dr. Constantin Necula. L-ați întâlnit, cu siguranță, destul de des în spațiul media, abordând diverse formate publicistice, acționând imperativ și normativ, în multe dintre situațiile de urgență duhovnicească (de unde și apelativul Părintele SMURD, sub care mai e identificat în mediul teologic și nu doar).  Parte din intervențiile pe oră de religie (conferințe publice sau articole răspândite în varii periodice) dau profilul acestei cărți. Sunt pagini tonice, distincte, care nu fac, de altfel, decât să confirme acele trăiri de echipă ale unui interval temporal în care o majoritate covârșitoare din Neamul românesc a spus DA pentru ora de religie! Romeo Petrasciuc Fragment: " Aţi afirmat că au ajuns profesori de religie toţi cei incapabili de hirotonie sau de masterat. De ce aceia care nu sunt capabili să predea religia ar fi buni la hirotonie? Nu am spus asta! Ci am spus că au fost perioade — nu în ultimii 4-5-6-7 ani, dar au fost perioade pe care voi n-aveţi de unde să le ştiţi — în care colegi de-ai mei care nu-şi găseau parohie mergeau să predea religie. Exact ca profesorii de limba română; dacă nu îşi găsesc ceva serios, se duc şi predau într-o şcoală. Ca orice absolvent de informatică. Dacă nu găseşte o corporaţie serioasă, se duce să predea un pic în şcoală, să-şi facă mâna, să chinuie nişte copii. Dar asta nu-i mentalitatea mea! Asta-i ce s-a impus în popor şi cum s-a coordonat modul acesta de ocupare a posturilor profesorale. Eu sunt conştient că voi credeţi la fel ca mine: că, dacă s-ar duce cineva la şcoală să-i întrebe pe copii câţi ar vrea să facă geometria, nu cred că ar semna mulţi să facă geometrie. Sau chimie. Sau... chiar limba română! Să ştiţi că, în anumite perioade, fără date literare nici nu puteţi trăi. Sunt conştient! Cum, puteţi trăi făr'ă Baltagul? Care-i primul plagiat ce-lebru al literaturii române? Incomparabil! Fără Baltagul nu există examen, domne! Şi fără Fefeleagă... Generaţia mea, cel puţin, a fost obsedată de Baltagul, de Fefeleagă și de La brusturi. Auziţi ce modele de destindere umană! Nu? Se leagă de religie că le vorbim despre moarte. mă iertaţi, Baltagul tratează cumva vreo problemă despre bunul-gust la casa românului? Fefeleagă este despre lumi-nozitatea din cultura românească... Hai să fim serioși! Să fim serioşi! Ce ne facem noi dacă nu citim Toamna Patriarhului?Sau cum putem trăi noi fără să citim o chestie despre curvie, pe undeva? Fără un viol... Nu? Noroc cu Rebreanu, că ne-a învăţat cultura ţăranului român, care pupă pământul, curveşte şi omoară ca să câştige. E un model! E un model literar-artistic! Fără el nu putem exis-ta! De ce acolo nu comentează nimeni nimic? De ce? Aş prefera de o mie de ori să ştiu copiii mei citind Chiriţa — în toate provinciile posibile decât să mai fie obsedaţi de cum trebuie să interpreteze Mioriţa, în care fiecare zice ce-l taie capul. Real. Real! Nu spun că moartea ciobanului nu e importanță, dar nu mă defineşte. Nu mă defineşte! Îmi pare rău s-o spun... " Citește mai puțin...