Frumoasa adormita si fusul

O senzațională repovestire a basmelor clasice. Scriitorul Neil Gaiman și ilustratorul Chris Riddell tes împreună un fel de Albă-ca-Zăpada și, aproape, o Frumoasă adormită, cu note subtile de magie întunecată, ce-i va ține pe cititori vrăjiți de la început până la sfârșit.
Citește tot rezumatul cărții Frumoasa adormita si fusul... În ajunul nunții sale, o tânără regină pleacă pentru a salva o prințesă din mrejele unei vrăji întunecate. În locul rochiei de mireasă își pune cămașa de zale, își ia sabia și, alături de trei pitici curajoși, străbate tunelurile întunecate de sub munți pentru a ajunge la regatul adormit. Ieșind din tiparele basmelor clasice, regina decide să-și construiască singura destinul, iar tânăra adormită nu este nici ea ceea ce pare. Elemente familiare ale basmelor clasice se combină cu subtile tuse moderne, iar rezultatul este o poveste savuroasă, captivantă și întunecat-amuzantă. Originali și surprinzători, cei doi autori își cuceresc cititorii prin ceea ce ar putea fi culmea colaborării lor artistice. Prin povestea minunat scrisă și datorită minunatelor ilustrații ale lui Chris Riddell, bogate în detalii prețioase, cartea poate fi un cadou cu adevărat special și rafinat. S-ar putea să crezi că știi povestea asta. E despre o tânără regină în pragul măritișului; mai sunt și câțiva pitici curajoși și de treabă; un castel acoperit de spini; și, se spune, o prințesă blestemată de o vrăjitoare să doarmă pe vecie. Dar în această poveste nimeni nu așteaptă un prinț călare pe un armăsar alb. Acest basm a fost țesut cu un fir de magie neagră, ce amestecă și sucește lucrurile, le face să scânteieze și să strălucească într-un mod aparte. Atunci când o prințesă are nevoie să fie salvată, o regină poate să se transforme ea însăși într-un erou… „Dacă această carte nu este o capodoperă, este, în mod sigur, o comoară. Și asta e mai mult decât suficient.” (Kirkus Review) „E normal să te aștepți la o capodoperă atunci când Gaiman și Riddell lucrează împreună? Probabil că da.” (Kirkus Review) „O repovestire necesară și originală a unui basm clasic.” (The Guardian) „Un adevărat răsfăț.” (Publishers Weekly) „Chiar dacă nu vă plac poveștile cu zâne, vă recomandăm cu entuziasm această fascinată poveste pentru că este complet diferită de tot ceea ce ați mai citit până acum.” (The Guardian) Fragment din carte: "Adormiți? întrebă regina. Explică-mi ce vrei să spui. Cum adică adormiți? Piticul se cățără pe o masă ca să o poată privi în ochi. — Adormiți, repetă el. Unii dorm ghemuiți pe jos, în mijlocul drumului. Pe alții i-a prins somnul în picioare. Dorm duși în potcovarii, cu ciocanele în mână; dorm duși pe scaunele, lângă ugerele vacilor pe care tocmai voiseră să le mulgă. Vacile alea dorm și ele. Toate animalele dorm, în bătătură sau pe câmpuri. Dorm și păsările. Le-am văzut noi pe crengile copacilor; dar le-am văzut și moarte, zdrobite de pământ, pentru că somnul le-a copleșit în înaltul cerului. Regina proba o rochie de mireasă, mai albă ca zăpada. O mulțime de servitoare, doamne de onoare, croitorese și modiste se foiau în jurul ei. — În cazul ăsta, de ce nu ați adormit și voi? Piticul ridică din umeri. Avea o bărbuță cafeniu-roșcată, care o ducea mereu pe regină cu gândul la un arici furios agățat de partea de jos a feței sale. — Piticii sunt creaturi magice. Și somnul este tot magie. Dar să știi că mi se cam făcuse și mie somn. — Și după aceea? Ea era regină și stătea de vorbă cu el de parcă ar fi fost singuri. Servitoarele i-au scos rochia și au împăturit-o cu grijă. Vor fi cusute ultimele dantele și panglici și atunci va fi perfectă pentru ziua cea mare. Care era mâine. Ziua când regina va avea nunta. Totul trebuia să fie perfect. — Când ne-am întors la Hanul Vulpoiului, i-am găsit pe toți dormind. Absolut toți, fie bărbat ori femeie, dormeau. Puterea vrăjii se întinde cu câțiva kilometri în fiecare zi. Munții care separau cele două ținuturi erau imposibil de înalți, dar nu acopereau o porțiune prea mare a hotarului. Regina știa că era vorba doar despre câțiva kilometri. Își trecu mâna alba prin părul negru ca pâna corbului. Părea îngrijorată. — Tu ce crezi? îl întrebă ea pe pitic. Dacă m-aș duce acolo, m-ar lua și pe mine somnul ca pe toți ceilalți? Fără să-și dea seama ce face, piticul se scarpină îngândurat la fund. — Tu ai dormit deja un an. Și după aia te-ai trezit. Dacă e vreun om care să poată rămâne treaz în fața acestei vrăji, tu ești. " Citește mai puțin...