Simona Mihuțiu s-a născut în Codlea, dar Brașov este de fapt orașul copilăriei ei. Dacă Clujul a fost orașul în care s-a maturizat și s-a educat pentru viața ei profesională, cea de medic oncolog, Brașov a însemnat soclul formării ei ca om. Chiar dacă azi ei nu mai sunt, primul gând care îi vine în minte când spune Brașov, se îndreaptă spre mama și spre tatăl ei. Și în al doilea rând spre anii de liceu, spre Colegiul Andrei Șaguna și minunații ei dascăli.
Tatăl ei dorea să devină scriitoare. Asta poate pentru că, încă din clasa a patra, compunea povești originale sau poate pentru că era favorită la premiile Olimpiadelor de literatură atunci când tema era axată pe creație. Mai târziu, însă, a devenit medic oncolog, ceea ce i-a acaparat întreaga atenție și energie, lăsând plăcerea scrisului într-un plan subconștient. Romanul a apărut și că o sete de evadare din cotidianul profesional, atât de marcat de tristețe.
Romanul „Fereastră spre mâine” e scris cu plăcere pentru plăcerea de a citi. Deși un critic literar consideră că scrisul ei are un „firesc hărăzit”, ea spune că este, în egală măsură, și dorit. Într-o lume în care oamenii citesc mult prea puțin, prinși în vârtejul vieții contemporane, a dorit să abordeze un stil plăcut, care să-l facă pe cititor să fie analitic, dar, în același timp, să devină și relaxat.
