Autoarea s-a născut la Drobeta- Turnu Severin. Acolo înseamnă pentru ea “acasă”, așa cum o spunea și în prozele ei, în care orașul natal apare descris deseori. Dacă Antoine de Saint- Exupery frumos ne răspundea: “De unde sunt eu? Sunt din copilăria mea. Sunt din copilăria mea ca dintr-o țară”, atunci, această țară minunată își are, cu siguranță, capitala în locurile natale, pentru fiecare dintre noi.
Când era mică, scria povești. Chiar și poezii. O făcea în joacă, îi plăcea. Și se gândea că, atunci când va fi mare, o să fie scriitoare. Așa cum alte fetițe își doreau să fie doctorițe. Sau balerine. Mai târziu, în perioada liceului, îi erau foarte apreciate eseurile. Acum i se pare amuzant, dar își amintește că, odată, s-a supărat foarte tare când noua profesoară de engleză i-a zis că nu crede că și-a compus singură eseul. Și a avertizat-o că intenționa să îi dea nota 1, dacă descoperea că l-a copiat de undeva. La vremea respectivă s-a enervat teribil. Acum o ia ca pe un compliment.
Însă ceea ce a determinat-o realmente să înceapă să scrie a fost întâlnirea cu unul dintre personajele pe care a ales să îl prezinte: bătrânul fascinant, de aproape 100 de ani, cunoscut în tren, într-o zi toridă de iulie. “Bătrânul din tren” a fost prima povestire pe care a publicat-o pe internet. Spre surprinderea ei, în numai o zi, textul a avut peste 10.000 de vizualizări și a strâns sute de aprecieri. A primit apoi o mulțime de mesaje de la prieteni, care îi mărturiseau că au fost impresionați de poveste și de modul în care a redat-o. Ei au îndemnat-o să continue să scrie.
„Pentru mine, fiecare cititor e important. De aceea, am încercat să ajung la inimile cititorilor de toate vârstele. «Nu mai caut succesul» redă viziunea asupra vieții și a iubirii, în diversele ei forme, din perspectiva copilului, a adolescentului , dar și a omului matur.
Pe măsură ce vor parcurge povestirile, oamenii vor observa că nu citesc doar despre mine sau despre personajele pe care sper că le vor îndrăgi. Ci vor citi chiar despre ei înșiși.
Vor regăsi uneori trăiri diafane, alteori emoții puternice, pe care le-au experimentat de-a lungul timpului.
Fiecare povestire are, așadar, două nivele. Cititorii pot urmări firul natural al textului, povestea însăși, dar și firul invizibil, ce îmbie la meditație.”
