Întrucât nu se simte deloc legat (ba chiar are un sentiment „au contraire”) de locul de naștere, nu are rost să-l menționez. Locul în sine nu înseamnă nimic, autorul nu este unul dintre cei care se simt atrași înapoi, mai degrabă ar spune că este un dezrădăcinat.
„Rădăcinile mele sunt oamenii, cei apropiați mie, or ăștia migrează la rândul lor. Ca să citez un autor celebru, făcând
totodată trimitere și către un film nu mai puțin celebru, noi suntem adevăratele țări.”
Prima chestie pe care autorul a scris-o (și care, în mod paradoxal, e posibil să fi avut mai mulți cititori decât cartea abia publicată) a scris-o pe un forum, la un dare primit de la un coleg forumist. A durat 4-5 zile, nu mai mult, iar efectul a fost instantaneu. Dincolo de faptul că era citită, i se cereau noi capitole!
Atunci când l-am întrebat ce înseamnă fiecare cititor pentru el am primit acest răspuns:
”Cei care mă interesează în cel mai înalt grad. Totodată, și cei la care ajung cel mai greu. Cu excepția criticilor din cercul de prieteni, nu am primit până acum prea multe opinii cu privire la carte, deși îmi doresc chiar foarte mult asta.”
Acestea a fost autorul G.P. Ermin în câteva cuvinte 🙂
