Academia Română se numără printre instituțiile importante ale vieții științifice și culturale din România. A fost înființată la București în 1866, inițial ca Societatea Literară Română, pentru cultivarea limbii, literaturii și cercetării. Tradiția publicării de cărți și reviste academice a început în 1868. Editura Academiei Române, distinctă de instituția-mamă, a fost înființată în 1948 și a continuat această activitate editorială.
Editura Academiei Române publică studii rezultate din cercetările institutelor, centrelor și secțiilor academice, ediții critice, tratate, enciclopedii, dicționare și periodice științifice. Printre proiectele sale de referință se află Documenta Romaniae Historica, Călători străini despre Țările Române, Dicționarul limbii române și colecția Opere fundamentale. Domeniile abordate cuprind filologia, istoria, filosofia, medicina, matematica, economia și științele naturii.
Dezvoltarea profilului editorial a fost marcată de contribuțiile unor directori și cercetători precum Alexandru Graur, Constantin Busuioceanu, Gheorghe Mihăilă și Dumitru Radu Popescu. Editarea documentelor istorice, a operelor scriitorilor clasici și a marilor instrumente de cercetare a susținut circulația patrimoniului intelectual românesc.
Catalogul atribuit pe această pagină denumirii Academia Română cuprinde lucrări din domenii diferite, inclusiv volume de medicină, economie, drept și poezie. Printre ele se găsește volumul O sută și una de poezii de Mircea Petean. Selecția de aici nu reprezintă întreaga bibliografie a publicațiilor Academiei Române sau a editurii sale.
