Prefața unei cărți, care este total diferită, ca și concept, conținut sau întindere, față de ”Cuvânt înainte”, care aparține scriitorului, sau micuța ”Bibliografie”, care conține câteva date despre autor, este oare ea cu adevărat necesară?
Pe vremuri, mai precis până pe la începutul anilor 90, prefața unei cărți se întindea, într-un mod absolut nejustificat, pe aproximativ 30-40 de pagini, depășind considerabil comentariile literare rezonabile, ceea ce era de-a dreptul împovărător, aproape pierzând cititorul în alambicatul păienjeniș al unei disecții halucinante și plictisitoare. Pur și simplu cel care întocmea prefața cărții se lansa în tot felul de aprecieri, unele dintre ele având chiar hilara pretenție de axiomizare.
Cu siguranță că prefața unei cărți nu va putea fi vreodată comparată cu o recenzie sau cu vreun studiu literar, ele sunt noțiuni distincte. Poate, dintr-un anumit punct de vedere, el poate fi asemănat cu comentariile literare de pe vremea liceului. Poate.
Eu unul îndrăznesc să afirm că prefața unei cărți nu este necesară din următoarele motive:
- Cei care întocmesc prefața unei cărți se lasă adeseori prinși în capcana desconspirării acțiunii, venind cu argumente, dar mai ales cu citate din carte, anulând astfel interesul pentru narațiunea în sine.
- Categorisesc personajele și acțiunile lor cu atâta ardoare încât diminuează în mod considerabil puterea imaginativă a cititorului, limitându-i puterea de înțelegere la un anumit făgaș oarecum stereotipic, șablonard.
- Întinzându-se, nu de puține ori, pe zeci de pagini, care alunecă în analize sintactice, morfologice, tipologice sau etimologice, taie din elanul cititorilor care, nu au cu toții același nivel de înțelegere (că doar autorul nu a scris doar pentru academicieni sau doar pentru casnice!), plictisind prin redundanța unor cuvinte și expresii complicate, care te duce cu gândul la o lucrare de doctorat, nicidecum la beletristică.
- Uneori cel care întocmește prefața unei cărți este atât de entuziasmat, încât îți lasă impresia că vrea să strălucească cu mult mai mult decât autorul, nu de puține ori terfelind munca acestuia sub tropăitul unor imunde considerente.
