Floare de colț

”Poezii despre viață, natură, durere, schimbare, prezență, iubire…

Iubirea, cel mai frumos dar al vieții. Viața cu trăirile ei, cu pierderile ei, a unei persoane dragi… Am vrea uneori să putem controla viața sau măcar o secundă din ea, să rămânem pe tărâmuri limpezi, pe ape nemișcate. În timp ce totul se schimbă în permanență, fericirea sălășluiește în prezent, într-o fracțiune de secundă în care poți să te conectezi cu natura, cu o altă ființă și să împărtășești un moment de iubire sinceră. Fericirea o găsești chiar și atunci când treci prin durere și înțelegi că ea face parte din experiența umană, când înțelegi că prezentul e tot ce ai și îl prețuiești ca pe singurul adevăr.” – Autorul

Sunt o persoană obișnuită, cu un aer cald și prietenesc. Sunt o persoană extrovertită, dar iubesc și timpul petrecut în liniște, în natură. De profesie sunt contabil, dar vreau să cred că sunt mai mult decât o profesie.

Locuiesc în Norvegia de 20 de ani; aici s-a născut fiul meu, care are aproape 8 ani. Iubesc să scriu poezii și aș vrea ca oamenii, citindu-le, să capete speranță și bucurie în suflet. Doresc să împărtășesc prin poezie trăiri și sentimente proprii. Și nu în ultimul rând, vreau să mă exprim așa cum îmi cere sufletul, uneori fără filtru și fără frica de a nu fi plăcută de ceilalți.

Am scris două volume de poezii. Primul se intitulează Un trandafir roșu, iar al doilea Floare de colț. Volumele conțin poezii despre viață, natură, schimbare, prezență și, nu în ultimul rând, despre iubire.

Copilăria mi-am petrecut-o în mare parte la țară, aproape de natură, în podgoriile Aradului. Iubesc natura la fel ca și tatăl meu. Tata a decedat în anul 2020, fiind răpus de cancer.

El a iubit foarte mult natura, mergea în fiecare weekend prin păduri sau la pescuit. Tot el a iubit foarte mult poeziile lui Mihai Eminescu; știa Luceafărul pe de rost. Moartea tatălui m-a trezit și m-a făcut să îmi pun întrebarea dacă viața pe care o trăiesc este și cea pe care mi-o doresc. Așa am început să îmi acord mai mult timp mie, timp liber în care să mă descopăr, și așa s-au născut poeziile.

Am început să călătoresc din nou în România și astfel s-a renăscut în mine dorința de a mă exprima mai mult în limba noastră.