Importanța locului în care citești

Aș putea să-ți vorbesc mult despre acest subiect care pentru mine este esențial atunci când vrei să ”devorezi” o carte. Sau ea pe tine, depinde. Sunt două aspecte fundamentale: spațiul și timpul. Cele două elemente definitorii pentru o carte, dar și pentru cititor.

Mi-am dat seama că locul în care citesc se află de cele mai multe ori în concordanță cu starea mea de spirit sau cu genul cărții. Totul se suprapune, totul e relativ.

Ai zice că tot ce ne încojoară este spațiu. Și aici intervine dar-ul. Dar nu oricare spațiu este propice cititului, nu și pentru mine sau pentru tine dacă te regăsești.

Toți visăm la un loc ideal, un loc mistic ca în toate pozele pe care le vedem pe Pinterest, asupra cărora zăbovim secunde infime din viața noastră. Sau poate nu tocmai infime. În loc să visăm, mai bine creăm. Locul ideal și-l construiește fiecare cu propiile unelte, simțuri și nevoi – hai să ne rezumăm la o realitate a noastră.

Dă-mi un colț de natură, roua dimineții, cafea și o carte – poți uita de mine.

Nu este un proverb, zicală sau o vorbă a unui mare filosof. Este exact ceea ce am nevoie când vreau să mă relaxez.

Spațiul ideal îl văd acolo unde liniștea dăinuie, unde calmul apei mi se scurge prin vene, transformându-se în cuvinte. Te simți stingher, dar tocmai starea asta o vrei. Solitudinea e în aer, o simți. În schimb, esti cu totul cufundat în carte, doar trupul îți este în locul potrivit despre care vorbeam.

Nu prefer locurile agitate, unde forfota oamenilor te distrage după fiecare frază. Aleg malul unui lac, râu, sub crengile unui stejar, pe o bancă într-un loc pustiu care mă transformă într-un solitar. Aleg să simt că mă pierd printre cuvintele autorului. În zilele de vară, dar iarna?

Iarna, petrec timp citind acasă, unde confortul e tot ce contează. Unde ceaiul cu miros de scorțișoară nu lipsește.

Locul potrivit îl alegi, ți-l construiești, nu stai să visezi. Pierzi timp visând și, ieșind puțin din subiect, timpul înseamnă bani! 🙂