Interviu cu Adrian Don, autorul cărții „Terapia completă D.A.C.”

E.I. Pentru persoanele care nu au avut ocazia să te cunoască ne poți spune câteva lucruri despre tine?

A.D. Ce pot să spun despre mine? Nu are rost să mă laud. Să o facă cei care vor și pot prin dovezi. Trebuie să știe ca sunt un om printre oameni. Cu nimic mai deosebit față de oricine. Mesajul pe care eu vreau să-l transmit, în schimb, este cel care merită toată atenția. Atenția tuturor care doresc să evolueze; și anume, acela ca orice om are în el Divinitatea și automat ,,Puterea” de a crea. Puterea de a învăța lucruri noi, de a fi sănătos, de a fi prosper, de fapt puterea de a obține tot ceea ce dorește (în limita bunului simt). Trebuie să înțelegeți că depinde de fiecare dintre noi, cât de departe vrem să ajungem, din momentul în care suntem conștienți de existența Ei în noi. În zilele nostre, viața este o alegere: pentru puțini oameni, voința; iar pentru majoritatea, impusă. De ce afirm acestea? Ce dovezi am? Cu ce scop atrag atenția? Timpul este prea scurt pentru a vă răspunde la aceste întrebări, dar, pe cei interesați îi invit să studieze cartea mea ,,Terapia completa D.A.C’’ și să participe la conferința care o voi susține în curând, unde voi detalia și voi răspunde la multe necunoscute, bineînțeles cu dovezi. Totuși, să mai adaug puțin suspans, vă dau o veste foarte bună. Totul se poate schimba în bine, așa cum doriți.

E.I. Când ți-ai dat seama că vrei să fii scriitor?

A.D. Nu am avut intenția să devin scriitor. Totul a început de la premisa ca, informația trebuie să circule și să fie cunoscută, mai ales când poate ajuta atâta lume. M-am saturat ca ori de câte ori vorbeam cu oameni neavizați în terapii complementare, să fiu privit ca unul ,,sărit de pe fix’’. Timpul care îmi trebuia să le demonstrez că am dreptate, era totdeauna prea scurt. Așa că m-am hotărât să aștern pe hârtie gândurile și raționamentele mele, precum și informație, cu dovezi și exemple, care să deschidă ochii tuturor celor care citesc cartea și doresc să evolueze.

E.I Cum s-a născut cartea „Terapia completa D.A.C.”?

A.D. Pot să vă răspund cu o poveste. O poveste cu personaje și întâmplări reale. A fost odată, și încă mai este, un băiețel cu numele de Cristian. Fiul meu. Un băiat foarte neastâmpărat, cu un debit verbal de invidiat. Când trebuia să mergem undeva cu mașina și venea și el cu mine, mă lua durerea de cap, doar la gândul ăsta. Îi mergea gurița și vorbea neîntrerupt, ca un comentator de fotbal. Trebuia să-i dau câte o bomboană să mai ia câte o pauză în timp ce înghițea. Erau secundele mele de fericire. Dar totodată era și liniștea dinaintea furtunii – verbale – mă refer, deoarece durerile de cap mi se amplificau.

Dar acest băiat, avea o calitate surprinzătoare. Oricât eram de chinuit și oricât de tare mă durea capul, oricât eram de agitat, în momentul când punea mâinile pe mine, în câteva momente îmi treceau toate durerile. Și mai interesant, era ca mă și calma. Băga în mine o pace și o liniște din aia, că putea să urle la tine și cel mai rău sergent de armată, (știți cum urla un sergent din armata americană, sir yes sir’’) ca mi se…… vroiam sa spun ca eram zen, foarte zen.
Mai era încă o problemă mare cu Cristi. Nu spun că era și ultima, doar….încă una. Era foarte fierbinte. Termometrele cu care i-am măsurat temperatura corporala nu arătau nimic deosebit. Temperatura lui era normală. Ciudat. Cum vine aia? Pai uite așa… Dacă stăteai lângă el, începeai să transpiri;… era mai cald decât mediul înconjurător. Daca încercam să mă pun pe scaun imediat după ce el se ridica, era nasol. Locul era fierbinte de-mi transpirau….genunchii. Iarna. Era o adevărată aventură în casă. Eu ridicam temperatura în casă, el o cobora. Am ajuns la un compromis. L-am lăsat să-și țină geamul deschis la camera lui, cât dorea. Pentru Cristi era bine. Pentru noi, când trebuia să stăm la el în camera, ……. vorbeam clănțănit. Știți cum. Nu am băgat de seama nici acest comportament, deoarece am nevasta moldoveancă, pe care în perioada de iarna o foloseam și pe post de calorifer. (după cum știți, moldovencele sunt mai fierbinți, la sânge). Și așa, crezând că totul nu este decât o întâmplare a naturii; iar calmarea durerilor mele de cap, niște simple întâmplări placebo, m-am obișnuit cu ele și nu le-am mai băgat de seama. Până într-o zi, când trecând prin Complexul Euro, o cunoștință de-a mea avea lipit pe ușă un afiș cu un bioenergoterapeut. Am întrebat-o cine-i omul și ce știe să facă, de are o poza așa mare cu el? Mi-a spus că vindeca cu mâinile. Adica cum ? Cică pune mâinile pe tine și-ți trec toate. Ihim. Mă gândeam eu. Și marmota? Că și ea folosește mâinile când împachetează. Am mai întrebat-o o dată, așa, de siguranță. Ce face omul ăsta din poză? Din nou același răspuns. Vindeca!!. Ups, mi-a trecut așa rapid prin minte. Ea nu bea, știu sigur. Așa că a mai rămas o variantă. Fata trage pe nas dom’le. Asta e. Am salutat-o și mi-am văzut de drum. Bineînțeles, după trei pași am uitat toată discuția.

Dar Dumnezeu nu doarme. În acea seară, m-a luat o durere de cap, de credeam că-mi plesnește. Cristian se învârtea pe lângă mine, așa că l-am rugat să-mi maseze un pic chelia. Minune! Iar m-a lăsat durerea de cap, după câteva secunde de masaj. În acel moment, mi-a apărut în fața ochilor poza cu acel vindecător. M-am pus urgent în fața calculatorului și am tastat ,,vindecări cu palmele”. Am pierdut multe nopți în fața calculatorului, din această cauza. În urma celor citite acolo, la început tot sceptic eram, deși Cristian, adică dovada vie că se poate vindeca cu palmele, era lângă mine. Până la urmă, ca să fiu mai sigur, n-am avut încotro și am trecut la experimente. Bineînțeles că prima pe lista a fost bunica. Ea de dragul nepoților făcea orice. E, uite așa, dragul meu fiu, era să o prăjească. Oricum, după culoarea ce a prins-o la față, mai că așteptam să simt mirosul de ars. Neștiind cum să-și dozeze energia, i-a dat-o din plin, fața bunicii devenind stâcojie. După acele nopți nedormite și după experimentele făcute cu Cristi, știți la cine am ajuns? Da. A-ți ghicit. La fata cu ,,trasul pe nas’’. Bineînțeles, de data asta spășit. Ea ma trimis la o Maestră în ale lucrului cu energia, iar din acel moment, aventura cunoștințelor mele a început. Și așa, pas cu pas, am ajuns să scriu și această carte, cu ajutorul căreia doresc să împart cunoștințe despre posibilitățile omului.

E.I. Cum vezi scrisul, ca pe o pasiune sau ca pe un loc de muncă?

A.D. Scrisul, în cazul meu, este o necesitate și pot să-i spun și un loc de muncă ,,par-time’’. Simt că trebuie să las scris tot ceea ce gândesc și fac, pentru că terapia mea se bazează pe dovezi științifice, munca, învățat și experiența proprie. Nu sunt vorbe în vânt sau filozofii de un pahar de vin. Scrisul meu este o realitate demonstrată și asumată.

E.I. În prezent lucrezi la o carte nouă?

A.D. Mi-am propus ca scop inițial să învăț, să descopăr cât mai multe adevăruri ascunse despre om și despre ceea ce poate el face, prin puterea lui energetică și mentală. Încă mai descopăr, deoarece omul oferă mult obiect de studiu. Însă între timp, am trecut și la scopul cu numărul 2 și anume acela de a experimenta cele învățate. Așa am ajuns bioenergoterapeut practicant. Lucrând pe mine și pe alți oameni, am observat că pacientul vrea vindecare fără să înțeleagă că, trebuie să-și aducă și el un pic de contribuție, să dea voie mintii să fie liberă, să rezoneze cu conceptul de sănătate. Nu doar ,,pică para mălăiață în gura lui nătăfleață’’. Așa am decis să scriu, considerând asta o necesitate. Nu lucrez momentan la altă carte, pentru că acum următorul meu scop este să mă apropii și mai mult de oameni, să-i învăț să se deschidă, să se autocunoască și de ce nu, să se autovindecare, deoarece totul este posibil.

E.I. Cum te-ai simțit atunci când ai publicat prima carte?

A.D. Aceasta este prima carte, iar când am publicat-o, am simțit că o piesă foarte importantă din puzzle-ul Universului, ajunge pe masa cititorului și este așezată acolo unde trebuie, printre multe altele la fel de importante.

E.I. Care este motivația ta atunci când scrii?

A.D. Mă motivează faptul că scriu despre realități ocolite și ascunse voit de ochii oamenilor, realități care expun abilitățile latente care zac în noi; și care așteaptă o simplă comanda înspre a veni la suprafață și a se activa. Despre ceea ce ne-a fost dat și ceea ce putem folosi pentru a avea o viață fără lipsuri materiale, financiare, fără boli, o viață echilibrată cu pace și fericire, putând liniștit să le folosim înspre binele nostru și al aproapelui nostru.

E.I. Unde îți pot urmări cititorii noștri activitatea și de unde pot cumpăra cărțile?

A.D. De săptămâna viitoare, mă veți putea urmări pe Facebook, la adresa ,,Terapia Completa D.A.C.’’ Acolo voi posta informații, cursuri, precum și zile când voi presta terapii gratuite pacienților cu boli mai grave. Tot la această adresă veți putea să comandați cartea, sau să-mi cereți informații referitoare la ea, la cursuri, sau la terapii.

E.I. Câteva cuvinte pentru cititorii BookNation.ro?

A.D. ,,Dubito ergo cogito, cogito ergo sum’’ – Mă îndoiesc, deci gândesc; gândesc, deci exist. Dar depinde ce gândesc… Pentru că omul are, manifestă; și este de fapt, ceea ce gândește. Citiți, învățați și luptați să aveți acces la informație, pentru că ea este puterea voastră adevărată. Când omul pierde tot, atunci rămâne doar cu informația acumulată până la aceea dată, rămâne cu ceea ce a învățat. Și de acolo îi vine ajutorul, ori de câte ori are nevoie. Cunoașterea te ridică înapoi, chiar pe culmi mai înalte decât ai fost înainte, indiferent cât de jos ai căzut. Dalai Lama, spunea într-una din învățăturile sale că: potențialul uman este același pentru toți. Sentimentul care ne este indus, acele că nu valoram nimic, este total greșit. Ne mințim singuri dacă credem acest lucru. Cu toții avem puterea gândului. Deci, ce ne lipsește ? Poate încrederea în sine ? Poate puțină cunoaștere ? De ce să o respingem, când ni se oferă și putem să o sorbim și să o asimilam, să o folosim în folosul nostru și al celor din jurul nostru? El mai spunea că dacă ai voința, atunci poți schimba orice. Cu alte cuvinte, ne spune că suntem proprii noștri Maeștri.
Vă mulțumesc.