Interviu cu Cornelia Alexoi, autoarea cărții „Teatrul ca un altar-fortăreață. Patru dramedii”

E.I. Pentru persoanele care nu au avut ocazia să te cunoască ne poți spune câteva lucruri despre tine?

C.A.: Desigur, cu mare plăcere… Sunt actriță profesionistă de teatru și film (licențiată a Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică), trainer de actorie, voce, dicție și dezvoltare personală prin intermediul teatrului. De asemenea, am fost jurnalist în presa scrisă, la câteva publicații conduse de regretatul George Stanca, dar și la cotidianul „Independent” – director general și fondator Horia Alexandrescu, ca și reporter la postul Prima TV. Primii pași în cariera mea de actriță i-am făcut la Teatrul de Păpuși „Prichindel” din Alba Iulia, după care am jucat o vreme pe scena Teatrului de Stat „Valea Jiului” (Petroșani), pe scena Teatrului de Stat „Alexandru Davila” din Pitești, dar și pe scena Teatrului Național din București. În film, am colaborat cu regizori de marcă ai cinematografiei românești, cum ar fi: Horea Popescu („Cuibul de viespi”), Geo Saizescu („Secretul lui Bachus”), Sergiu Nicolaescu („Noi, cei din linia întâi”), Elisabeta Bostan („Promisiuni”), Nae Caranfil („Frumos e în septembrie la Veneția”), Cornel Diaconu („Niște băieți grozavi”). Timp de aproape cinci ani mi-am încercat puterile ca antreprenor cultural, fiind administratorul unei firme de producție de  spectacole teatrale, în cadrul căreia am fost și regizor. În ceea ce privește activitatea mea literară, consider că prima mea validare, cu adevărat importantă, s-a produs odată cu premiul care mi s-a oferit la Concursul Național de Literatură „Moștenirea Văcăreștilor”, pentru proza „Roata”, în anul 1994. Cartea mea de debut a fost „Provoacă-mă ca să te prind”, apărută în anul 2005, la editura PACO – un mănunchi de interviuri realizate de mine cu mari personalități culturale de la noi, plus câteva proze scurte. În 2018, a văzut lumina tiparului primul meu roman – „Calvus mons sau Despre cum s-a prins Albă ca Zăpada în zborul Păsării Phoenix” (editura CORESI), iar în 2019, „Teatrul ca un altar-fortăreață” – patru dramedii într-un act, carte apărută sub egida editurii eLiteratura.

E.I. Când ți-ai dat seama că vrei să fii scriitor?

C.A.: Pe la unsprezece ani, a început să se-nfiripe în mintea mea această idee. Când eram în clasa a cincea, s-a publicat în revista școlii prima poezie scrisă de mine, ceea ce m-a făcut să cred că am ceva talent într-ale scrisului. De altfel, doamna Aurelia Zsigmond, profesoara mea de limba română, din acea perioadă, mă susținea foarte mult în această direcție, lăudându-mi permanent compunerile școlare și scoțând mereu în evidență originalitatea lor. În anii adolescenței, m-a tras mai mult ața spre poezie, deși am scris și un roman, în vacanța de vară dintre clasa a șasea și a șaptea, citit apoi cu mult interes de colegii mei de școală. După anii de liceu, am mai scris doar câteva poezii, deoarece am preferat să mă dedic mai mult prozei scurte, până când, în sfârșit, mi-am făcut curaj să încep romanul „Calvus mons”.

E.I. Cum s-a născut cartea „Teatrul ca un altar-fortăreață. Patru dramedii”?

C.A.: Cu toate că sunt actor, nu m-am gândit să scriu teatru până când nu am fost  nevoită, într-un fel, să o fac… Astfel, prima piesă scrisă de mine – „Cum mai stai cu dragostea?” – s-a născut din dorința de a avea o creație teatrală care să cuprindă toate elementele (vocale, de respirație, de dicție, de mișcare scenică și relaționare) însușite cu brio de elevii mei, la un curs de dezvoltare personală prin tehnici actoricești. În plus, mi-am dorit ca această demonstrație să evidențieze, cât de cât, problemele cu care se confruntă generația tânără, în societatea contemporană românească, dar totul să fie învăluit în straiele comediei, mai mult. Apoi, am vrut să montez un spectacol despre multitudinea greutăților pe care le au de înfruntat tinerii actori români, dar cum  n-am găsit ceea ce căutam și doream eu să spun cu această producție, am scris cea de-a doua piesă: „Fața nevăzută a visului împlinit”. Pe urmă, mi-au dat de gândit alte probleme din societatea noastră actuală, pe care voiam să le văd transpuse în niște spectacole de teatru montate de mine, așa că am scris celelalte două piese, „Tații iartă mai greu” și „Ochelarii dragostei”. Însă ideea de a cuprinde aceste piese într-o carte, în acest an, i-a aparținut mai întâi scriitoarei și editoarei Michiela Poenaru, căreia îi mulțumesc încă o dată și pe această cale. Așadar, am bucuria să afirm că existența acestui volum de dramedii se datorează inițiativei acestei minunate doamne. 

E.I. Cum vezi scrisul, ca pe o pasiune sau ca pe un loc de muncă?

Ești autor și ai nevoie de promovare? Descoperă serviciile de promovare pentru autori disponibile pe Booknation.ro

C.A.: După părerea mea, pasiunea e absolut necesară, în tot ceea ce facem, pentru a reuși. Chiar dacă alegem scrisul ca meserie, pasiunea trebuie să joace un rol esențial, în acest demers. În ceea ce mă privește, voi scrie mereu din pasiune, așa cum din pasiune rămân și pe tărâmul actoriei.

E.I. În prezent lucrezi la o carte nouă?

C.A.: Da, am început un nou roman, foarte deosebit de primul, atât ca subiect cât și ca stil scriitoricesc, cu o problematică extrem de actuală. Acțiunea acestei cărți se petrece în București și la Paris – orașul meu de suflet, iar personajul principal este, de data aceasta, o femeie tânără, angrenată, cu toată ființa ei, în vârtejul societății moderne, cu toate plusurile și minusurile sale.

E.I. Cum te-ai simțit atunci când ai publicat prima carte?

C.A.: Apariția primei mele cărți – „Provoacă-mă ca să te prind” – a fost mai mult o întâmplare… Eu lucram, de niște ani buni, la romanul „Calvus mons” și, desigur, nutream speranța că va fi cartea mea de debut. Însă, într-o zi, un prieten apropiat, care cunoștea activitatea mea jurnalistică, a venit cu ideea de a-mi strânge interviurile într-un volum și de a le publica la o editură apreciată de el. În primele momente, am ezitat să dau curs acestei inițiative… Apoi, m-am gândit mai bine și mi-am spus că sunt atât de multe idei de neprețuit în acele interviuri, încât chiar ar fi un mare păcat să nu mă folosesc de prilejul ivit. Pe urmă, mi-a venit în minte să adaug acestei părți cu interviuri și câteva dintre prozele mele scurte, care s-au bucurat, de-a lungul timpului, de prețuirea unor scriitori valoroși. După ce mi s-a publicat cartea, deși era „un debut timid”, cum mărturisea George Stanca în prefața volumului (deoarece aștepta și el de la mine un roman), am fost foarte emoționată și bucuroasă. Totuși, trebuie să recunosc, abia când mi-am văzut tipărit romanul „Calvus mons”, m-am bucurat până în adâncul sufletului.

E.I. Care este motivația ta atunci când scrii?

C.A.: Îmi place să construiesc situații, personaje, felii de viață imaginară și să văd cum se strecoară în toate acestea, vrând-nevrând, elemente din viața trăită de mine, din lecturile avute, din oamenii pe care i-am întâlnit în realitate. E o combinație adeseori tulbulătoare, prin semnificația la care se ajunge. Pe de altă parte, sigur, nădăjduiesc și eu, ca orice autor, să pot transmite mesaje puternice, esențiale, care să captiveze cititorii. Și, cum m-am obișnuit din practica mea de trainer să schimb în bine destinele multora dintre semenii mei, sper din tot sufletul ca și cărțile mele să aibă această forță.

E.I. Ai un jurnal în care scrii?

C.A.: Am ținut un jurnal în anii adolescenței și, mai apoi, de pe la vreo douăzeci și cinci de ani, până pe la vreo treizeci și trei. Dar, oricum, nu am făcut consemnări zilnice, aproape niciodată, în jurnalele mele. Scriam doar despre situațiile de răscruce, despre cele care mă fericeau sau mă tulburau peste măsură. Totuși, cred în valoarea acestui tip de însemnări și, uneori, chiar mi-am reproșat lipsa mea de consecvență, în acest sens.

E.I. Unde îți pot urmări cititorii noștri activitatea și de unde pot cumpăra cărțile?

C.A.: Pe pagina mea de Facebook, postez întotdeauna activitățile mele importante, atât din aria teatrului sau filmului cât și din cea de scriitor. De asemenea, pe blogul meu de la Rețeaua Literară – http://reteaualiterara.ning.com/ există multe postări cu interviurile realizate de mine, scrieri de-ale mele, cronicile făcute romanului meu, ca și câteva gânduri despre cartea care a prilejuit acest interviu. Cei care doresc să cumpere cărțile concepute de mine, o pot face accesând site-ul Librăriei Coresi – http://www.librariacoresi.ro/ (pentru  „Calvus mons” și „Teatrul ca un altar-fortăreață”)  sau site-ul: https://www.librarie.net – unde se pot găsi toate cele trei cărți, de până acum, care poartă semnătura mea.

E.I. Câteva cuvinte pentru cititorii BookNation.ro?

C.A.: Îi felicit pentru interesul arătat cărților, în general, dar și pentru dorința de a cunoaște autorii români. În plus, sper din tot sufletul să citească și cărțile mele, pentru că vor găsi, cu siguranță, un liant spre optimism, spre puterea de a lupta pentru visurile lor și spre credința că viața merită să fie trăită cu bucurie.

 

Dacă îți plac articolele noastre, încurajează-ne cu un share :)

📚 CONCURS NOU:

PLINUL DE CĂRȚI!

Am dat drumul la un concurs inedit în care poți câștiga 7 super cărți 📖! Dă click pe butonul de mai jos pentru a te înscrie și pentru a descoperi cărțile! 👍

PARTICIPĂ LA CONCURS

POST A COMMENT.