Emanuela Istrate: Pentru persoanele care nu au avut ocazia să te cunoască ne poți spune câteva lucruri despre tine?
Gabriel Andronache: Nu mă cunosc nici eu foarte bine, aşa încât nu aş putea prezenta celorlalţi o imagine concludentă despre mine. Nici nu vreau să mă cunosc în detaliu, după cum nici nu am chef să mă cunoască alţii. Sunt destul de puţine momentele în care doresc să interacţionez cu cineva. Nu sunt sociabil, nu am prieteni foarte mulţi, evit întâlnirile, sunt leneş. Mă mulţumesc cu puţin, îmi plac fleacurile, nu am aspiraţii înalte, nu vreau să ajung nicăieri anume.
E.I. Când ți-ai dat seama că vrei să fii scriitor?
G.A. N-am vrut şi nu vreau să fiu scriitor. Scriu atunci când am chef, încep repede un text, mă entuziasmez uşor. Dacă revin şi a doua zi asupra lui, înseamnă că merită să merg mai departe. Repet, nu am agreat niciodată statutul de scriitor, presupune aşteptări de la cei din jur, ori eu nu vreau să dezamăgesc pe nimeni.
E.I. Scriitori sunt adesea asociați cu persoanele singuratice, există vreun adevăr în asta?
G.A. Nu neapărat. Poţi avea o viaţă foarte activă din punct de vedere social, dar în interior să fii foarte singur. Asta nu înseamnă că singurătatea interioară îţi sporeşte capacitatea de a scrie. Uneori, într-adevăr, scrisul te îndepărtează de cei din jur, pentru că ai impresia că lumea pe care o creezi literar nu poate fi amestecată cu cea reală. Atunci când scriu, mă izolez într-o anumită măsură de ceilalţi, pentru a nu-mi fi diluată bruma de concentrare.
E.I. Cine te-a susținut cel mai mult atunci când ai publicat prima carte?
G.A. Propria-mi dorinţă de a scrie. Încurajările celorlalţi mă flatează, mă susţin, le mulţumesc pentru asta, dar nu există sprijin mai concret şi sincer decât propriul tău gând de a scrie.
E.I. Ce reprezintă “Ich bin ein Berliner” pentru tine ca scriitor?
G.A. M-am bucurat enorm când am aflat că am câştigat concursul de debut organizat de Editura Herg Benet. Am 
scris Ich bin ein Berliner într-o singură lună. A fost desemnat câştigător din 200 de manuscrise trimise la editură. Cred că a fost trenul pe care l-am prins la timp.
E.I. Ce mesaj dorești să transmiți prin această carte?
G.A. Nu cred în mesajele transmise de cărţi. O carte reflectă o stare a unui scriitor dintr-un anumit moment şi atât. Eu nu am receptat niciodată vreun mesaj din cărţile pe care le-am citit. Cărţile sunt făcute pentru a-ţi ocupa o porţiune din timp în care te simţi idiot, abandonat, deprimat.
E.I. Crezi că scrisul te-a schimbat într-un anumit fel?
G.A. Nu, nu simt nimic, nici o schimbare. Doar că sunt în permanenţă cu gândul la el. Ceea ce e foarte obositor.
E.I. Ce înseamnă succesul literar pentru tine?
G.A. Un orgasm scurt. Intens, dar foarte scurt. Imediat mă cuprinde depresia şi sentimentul că nu am făcut mare lucru.
E.I. Unde îți pot urmări cititorii noștri activitatea și de unde pot cumpăra cărțile?
G.A. Bănuiesc că Ich bin ein Berliner mai este prin câteva librării. Mai am o carte acum pe rafturi, e o carte de interviuri scoasă la Editura Junimea din Iaşi, „Convorbiri cu final deschis”. Sper să fie găsite şi citite amândouă.
E.I. Câteva cuvinte pentru cititorii booknation.ro?
G.A. Mă bucur că există o astfel de comunitate. Membrilor ei le doresc cărţi care să le satisfacă aşteptările şi să le menţină treaz interesul pentru literatură.