Î: Ne-ar face o mare plăcere să descoperim cine este autoarea Simona Antonescu.
R: M-am născut în Galați, acolo mi-am petrecut primii ani de copilărie apoi, pe la vârsta de cinci ani, părinții mei s-au mutat în Prahova. Am făcut liceul în Ploiești și facultatea în București – o facultate tehnică, așa cum era moda pe atunci. Se căutau meserii cât mai practice, pentru că viața nu era deloc ușoară. Mi-am dorit dintotdeauna să scriu, de fapt am scris dintotdeauna, dar m-am aplecat cu seriozitate asupra acestei pasiuni târziu, abia către 45 de ani, când am debutat cu romanul Fotograful Curții Regale.
Î: Ce v-a motivat să începeți a scrie?
R: Cred că pur și simplu sosise timpul. Am știut mereu că voi scrie serios, adică cu intenția clară de a publica, numai că multă vreme a trebuit să dau întâietate creșterii fiului meu.
Î: Ați putut găsi inspirația de a scrie în pandemie?
R: În pandemie am scris chiar cu mai mult spor. Perioada de izolare m-a determinat să încep în sfârșit un proiect la care mă gândeam de foarte multă vreme, dar nu găseam curajul să-l duc la îndeplinire. Astăzi el se numește În umbra ei și este cel mai recent roman, publicat tot la Editura Polirom.
Î: Lucrați la o carte nouă în prezent?
R: Deocamdată sunt într-o pauză de acumulare. Este pentru prima oară când îmi îngădui o vacanță mai lungă, adică de o lună deja. Sunt câteva idei în așteptare, dar nu am acordat vreo atenție deosebită niciuneia dintre ele, până acum.
Î: Aveți foarte multe scrieri bazate pe date istorice, cum ar fi ‘’Hanul lui Manuc’’ sau ‘’Ultima Cruciadă’’. De unde vă inspirați pentru a scrie cu atâtea date istorice?
R: Toată partea istorică a romanelor vine din scrieri de specialitate, din lucrări istorice sau chiar direct din cronicile vremurilor despre care scriu. De exemplu pentru Hanul lui Manuc am citit tot ce s-a publicat dintr-o cronică neoficială, un fel de jurnal personal al unui cojocar din Bucureștiul anilor acelora. Din fericire paginile acelea s-au păstrat până astăzi și reprezintă punctul de vedere al unui om simplu, care scria despre evenimentele la care era martor ocular.
Î: Ce vreți să educați în cititori prin scrierile dvs?
R: Nu vreau să-mi educ cititorii. La vârsta maturității, educația nu ar trebui să cadă în sarcina unei terțe persoane. Vorbim despre oameni instalați deja în propria lor viață, cu experiențele și lecțiile primei tinereți asimilate. Fiecare trebuie să fie conștient că propria lui educație stă numai în voința și în puterea lui. Ceea ce îmi doresc să fac cu romanele mele este să ofer posibilitatea de a afla lucruri importante din trecutul nostru, într-un mod mai plăcut decât o trimitere la scrieri de specialitate.
Î: Care a fost prima reacție ce ați primit-o atunci când ați publicat pentru prima dată?
R: Romanul de debut, Fotograful Curții Regale, a fost publicat în urma câștigării Concursului de Debut al Editurii Cartea Românească. Era un concurs cu prestanță și de aceea cartea a intrat imediat în atenția criticii și a cititorilor. Am avut marea bucurie ca reacțiile să fie bune, încă de la început. S-a vorbit mult despre limbajul arhaic al cărții, iar asta iarăși m-a bucurat, pentru că fusese unul dintre punctele pe care îmi doream să-l fi scos în evidență.
Î: Unde îți pot urmări cititori noștri activitatea?
R: Pot fi găsită pe Facebook, atât cu profil personal cât și cu pagină de scriitoare, dar cred că adevărata activitate poate fi urmărită prin librării. Toate cărțile – Fotograful Curții Regale, Hanul lui Manuc, Darul lui Serafim, Ultima cruciadă, Maria Tănase, o fântână pe un drum secetos și În umbra ei – pot fi găsite în toate librăriile. Aceasta consider că este cu adevărat activitatea mea.
Î: Ai un mesaj pentru comunitatea BookNation?
R: Felicitări sincere pentru ceea ce faceți și mult spor în continuare! Cred că oamenii care trăiesc în vecinătatea cărților sunt niște oameni fericiți. Este un fel de secret pe care nu-l putem împărtăși celorlalți, putem numai să-l trăim și să arătăm mai luminoși.
