De la haiku la romanul „TEINO KOR”, Genovel-Florentin Frățilă explorează întâlnirea dintre istorie, simboluri și căutările spirituale. Poezia scurtă își lasă amprenta asupra construcției prozei, a imaginilor și a ritmului narațiunii.

Coperta romanului TEINO KOR de Genovel-Florentin Frățilă
TEINO KOR – Genovel-Florentin Frățilă

Poezia și romanul

Cum ați trecut de la concizia haiku-ului la arhitectura amplă a romanului „TEINO KOR” și ce ați păstrat din disciplina poetică în proză?

Din disciplina de haijin mi-au rămas rigoarea, forța sugestiei și deprinderea de a surprinde esența lucrurilor. De altfel, în TEINO KOR am „strecurat” involuntar, printre rânduri, un pseudo-manual de haiku. Mai ales în partea a doua, multe fragmente de proză conțin numeroase pasaje de haibun, în care narațiunea capătă respirația unui poem sau care „ascund” câte un haiku.

Așadar, experiența de haijin a avut o importantă influență stilistică pe care am integrat-o firesc în arhitectura romanului. „Ingineria mea epică”, așa cum a fost numită, îmbină rigoarea construcției cu sensibilitatea poetică, păstrând aceeași atenție pentru imagine și ritm. Romanul mi-a oferit posibilitatea de a construi o lume amplă, de a dezvolta personaje, de a împleti istoria cu ficțiunea și de a explora idei filosofice care, în poezie, ar fi rămas doar la stadiul de aluzie.

Scriitoarea Passionaria Stoicescu a surprins această trecere în cronica sa „De la sprint la maraton literar”, comparând concizia haiku-ului cu sprintul și desfășurarea romanului cu un maraton.

Ce rol a jucat întâlnirea cu Marian Ilie și povestea volumului „Picuri de rouă” în nașterea acestui proiect literar?

Întâlnirea cu poetul Marian Ilie a fost scânteia inițială. Lui i se datorează publicarea volumului meu de debut în haiku, Picuri de rouă (2012), o experiență plină de peripeții pe care am povestit-o în a doua parte a romanului TEINO KOR. Acesta a trimis volumul de haiku la o bibliotecă din Paris, fapt care a determinat ca Picuri de rouă să fie veriga esențială în continuarea romanului cu cea de a doua parte a sa, iar Marian Ilie a devenit, la rândul său, parte a acestei aventuri literare (personajul „Poetul de Mov”).

În fond, în partea a doua, romanul și-a găsit personajele printre prietenii mei reali, iar eu nu am făcut decât să transfigurez literar aceste elemente biografice, integrându-le în arhitectura epopeii. Practic, întâlnirea cu Marian Ilie a fost unul dintre momentele providențiale din timpul scrierii romanului.

Ați povestit despre călătoria la Balcic și întâlnirea cu Alexandru Măciucă. Ce anume din aceste experiențe a devenit punctul de pornire al ficțiunii?

Călătoria mea la Balcic din 2016, făcută pe urmele fostului primar interbelic Octavian Moșescu, a reprezentat un punct de inflexiune al destinului meu. Relatarea din presă a acestei incursiuni mi l-a adus aproape pe regretatul istoric de artă Alexandru Măciucă, nepotul lui Octavian Moșescu. Între noi s-a legat o prietenie profundă, iar de la el am aflat un secret pe care îl știa de la bunicul său. Alături de revelațiile mele personale legate de mitologie, această taină a contribuit la nașterea intrigii romanului TEINO KOR. Dincolo de prietenia noastră, cei șapte ani petrecuți alături de Sandu au reprezentat, pentru mine, o adevărată perioadă de mentorat.

Povestea extraordinară aflată de la el și o serie de aventuri trăite alături de prietenii mei au constituit catalizatorul acțiunii. Aceste întâmplări reale s-au integrat de la sine în construcția epică în care istoria, misterul și imaginația se susțin reciproc. În fond, geneza romanului TEINO KOR reprezintă o sinteză profundă între trăiri personale, documentare istorică și… o intuiție mistică relevată de geometria sacră a mandalei ancestrale „Floarea Vieții”.

De ce ați ales simbolul Florii Vieții ca fir conducător al romanului și cum ați construit în jurul lui misterul tăblițelor?

Acest simbol care reprezintă interconectivitatea, armonia și unitatea, întâlnit în aproape toate culturile, m-a fascinat. Într-o lume contemporană atât de fragmentată, Floarea Vieții mi-a oferit un principiu unificator cu ajutorul căruia am putut însăila această poveste ce traversează epoci și civilizații.

Simbolul „Floarea Vieții” este însăși cheia de boltă a romanului TEINO KOR, unde pattern-ul acesteia devine codul prin care Zamolxe își scrie învățăturile pe tăblițele de aur, dar și instrumentul prin care, secole mai târziu, va fi decriptată taina străveche de „poeți cu inima trezită”. Paradoxal, misterul nu este doar unul criptografic, deoarece cheia nu ține exclusiv de perspicacitate, ci, mai degrabă, de transfigurarea celui care caută. Cititorul va descoperi treptat că adevărata enigmă a tăblițelor nu constă doar în textul scris pe ele, ci în schimbarea produsă în omul care le va putea înțelege mesajul.

Fotografie de la un eveniment cultural transmisă de Genovel-Florentin Frățilă
Fotografie de la un eveniment cultural

Construcția cărții

În prima parte apar Zamolxe, Kogaionul și curtea Reginei Maria. Cum ați lucrat cu materialul istoric și unde ați ales în mod deliberat libertatea ficțiunii?

TEINO KOR pornește de la personaje, locuri și repere istorice care au o puternică încărcătură simbolică pentru spațiul românesc. Zamolxe și Kogaionul aparțin orizontului mitologic și spiritual al lumii dacice, în timp ce contextul regal m-a apropiat de o epocă istorică mult mai bine conturată documentar.

Am respectat cu strictețe cadrul istoric acolo unde acesta putea fi reconstituit, folosind documentarea istorică drept fundament al construcției narative și, în același timp, am folosit libertatea ficțiunii pentru a crea legături, personaje și întâmplări care să dea coerență întregii povești. Documentarea a fost temeinic așezată pe coordonate reale, începând de la atmosfera Palatului Cotroceni și a Pelișorului, până la paginile testamentare ale Reginei Maria scrise la Castelul din Balcic.

Libertatea ficțiunii intervine doar acolo unde istoria cedează locul misticului. De exemplu, în ritualul mitologic, în tainițele Kogaionului, în tălmăcirea tăblițelor dacice și în dialogurile profunde dintre Zamolxe și regele dac, respectiv dintre Regina Maria și tânărul poet Radu Mureșan.

De asemenea, tăblițele de la Sinaia au reprezentat o sursă importantă de inspirație. Sunt învăluite de mister, dar și de controverse academice pe care nu mi-am propus absolut deloc să le lămuresc. Dimpotrivă, am încercat să pun în valoare potențialul lor simbolic și narativ, dar, în primul rând, m-a interesat ideea redescoperirii unei înțelepciuni uitate.

În concluzie, am construit o punte peste veacuri, iar libertatea de a pune în dialog epoci, personaje și destine diferite mi-a permis să transform materialul istoric într-o poveste inițiatică.

Ce legătură unește povestea poetului Radu Mureșan din epoca interbelică și aventura contemporană a autorului de haiku?

Legătura este sub forma unei oglindiri peste timp. Radu Mureșan, studentul la filosofie de la Viena, devenit om de încredere al Reginei Maria și fondator al Noii Spiritualități la Balcic, trăiește o căutare a absolutului care rezonează direct cu parcursul haijinului din zilele noastre. Prin intermediul jurnalului lăsat moștenire și al acelorași coduri ancestrale, prezentul și trecutul se topesc într-un flux atemporal al cunoașterii.

Cele două povești sunt unite prin tălmăcirea învățăturilor lui Zamolxe și prin înțelegerea tainei ancestrale conținute de acestea. Poetul Radu Mureșan descoperă cheia prin care poate descifra textele de pe tăblițele de aur. El devine astfel un intermediar între înțelepciunea străveche și lumea modernă. Întâlnirea sa cu Regina Maria și misiunea pe care aceasta i-o încredințează adaugă poveștii o dimensiune istorică și morală aparte.

În partea a doua, un haijin contemporan ajunge, printr-un șir de întâmplări și coincidențe, pe urmele aceleiași cunoașteri. Dacă Radu Mureșan descifrează mesajul tăblițelor, haijinul trebuie să descopere sensul mai profund al învățăturilor și să le transforme într-o experiență interioară.

Există, așadar, o continuitate între cei doi poeți, profețită de Zamolxe. Ambii ajung să decodeze sensurile inaccesibile unei priviri obișnuite. Într-un fel, cele două personaje ilustrează ideea că adevărata cunoaștere nu aparține unei singure epoci. Aceasta poate fi redescoperită ori de câte ori există cineva pregătit să o primească.

Romanul combină spiritualitatea, istoria alternativă, misterul și călătoria inițiatică. Cum ați menținut coerența între aceste registre?

Coerența a fost asigurată de o viziune exprimată prin însăși unitatea fundamentală a universului (TOȚI SUNTEM UNUL!). Trecutul mitic, istoria interbelică și criza lumii contemporane nu sunt elemente disparate, ci fațete ale aceleiași realități interconectate, legate strâns prin geometria sacră și prin aspirația omului spre nemurire prin iubire.

Istoria oferă un cadru și o memorie, mitologia deschide perspectiva unei înțelepciuni ancestrale, misterul pune în mișcare acțiunea, iar spiritualitatea dă sens transformării personajelor. Călătoria geografică devine treptat o călătorie interioară, iar aventura exterioară se transformă într-un proces de cunoaștere de sine.

Ba mai mult, știința contemporană confirmă taina ancestrală, creând astfel un dialog între limbajul vechilor simboluri și conceptele lumii moderne. În acest context se înscrie și Luxsonanța, conceptul pe care îl explorez în carte ca posibil limbaj al Universului și ca rezonanță a conștiinței cu sensul profund al existenței.

Simbolul Floarea Vieții este principiul unificator care leagă între ele aceste planuri ale narațiunii și oferă o cheie de interpretare pentru evenimentele care, la prima vedere, par disparate. Astfel, unitatea romanului întărește convingerea că dincolo de limbajele diferite ale istoriei, mitului, științei și artei, omul continuă să caute răspunsuri la aceleași întrebări fundamentale.

Prezentarea grafică a cărții TEINO KOR
Romanul „TEINO KOR”

Cititori și proiecte noi

Manuscrisul a primit Premiul I la concursul „Ioan Slavici” în 2018. Ce a însemnat această recunoaștere și ce s-a schimbat în text până la publicare?

Premiul I (din peste 80 de manuscrise) obținut la Concursul Național de Literatură „Ioan Slavici”, organizat de revista Tribuna din Cluj, în 2018, a reprezentat un moment deosebit de important în parcursul romanului, fiind în primul rând o confirmare că sunt „pe drumul cel bun”, conferindu-mi astfel un imbold moral uriaș.

Până la publicare, am continuat să lucrez la roman, urmărind să duc la forma dorită arhitectura sa amplă și să armonizez planurile narative, documentarea, dimensiunea filosofică și expresia poetică, dar, mai ales, să găsesc echilibrul între toate componentele acestei „inginerii epice”.

Premiul a fost, așadar, o piatră de hotar, dar adevărata satisfacție a venit în momentul în care romanul a ajuns la cititori prin lansarea de la BookFest (02 iunie 2024) și prezentarea fastuoasă de la Castelul Peleș (02 august 2025, dar și prin prezența sa în librăria on-line Libris.ro.

Titlul „TEINO KOR” capătă o semnificație pe parcursul poveștii. Ce puteți dezvălui despre alegerea lui fără a strica surpriza lecturii?

La început mă gândisem la „Dracula – Ordinul Iubirii”, dar pe parcursul scrierii, titlul actual s-a ivit ca răspuns la chemarea firească a textului. El provine din limba criptată a tăblițelor și este, în același timp, o poartă către o taină esențială a existenței. Detaliile exacte și revelarea deplină rămân însă privilegiul cititorului care va parcurge îndelete paginile romanului.

Pot spune doar că nu este un titlu ales pentru sonoritate sau pentru exotism. El provine din universul interior al romanului și are o dublă semnificație care se dezvăluie treptat, odată cu desfășurarea acțiunii. Sunt total de acord să păstrez surpriza dezvăluirii pentru cititori deoarece, în cazul TEINO KOR, titlul este el însuși parte a inițierii.

Ce întrebare despre identitate, credință sau felul în care înțelegem trecutul ați dori să-i însoțească pe cititori după ultima pagină?

Dincolo de istorie și mister, TEINO KOR este o invitație la o adâncă introspecție, la redescoperirea iubirii ca forță capabilă să schimbe lumea și la conștientizarea faptului că sacralitatea timpului și a propriei conștiințe ne aparțin în mod absolut. Am abordat nemurirea ca pe o posibilitate metafizică, dar și ca pe o continuitate a iubirii, a ideilor și a faptelor noastre.

Taina dezvăluită în TEINO KOR este o invitație la redescoperirea sinelui, la reconsiderarea moștenirii ancestrale și la regăsirea unei legături autentice cu ceilalți și cu Universul.

Mă întreb dacă această taină ancestrală poate fi cheia prin care omul contemporan să ajungă la armonia interioară și la unitatea pierdută, depășind haosul lumii prin regăsirea scânteii divine.

Oricum, adevărata călătorie inițiatică va continua după lecturarea TEINO KOR și aș vrea ca cititorul să redescopere bucuria de a pune întrebările esențiale. Mi-ar plăcea ca aceste interogații să se apropie cât mai mult de motto-ul noului meu proiect în lucru: „Dacă ți-ai îngropa bulbul inimii în pământ, ce fel de flori ar răsări: crini sau mătrăgună?”

Despre redactorul articolului

Booknation.roRedactor Booknation.ro12 ani, 4 luni, 23 zile788 articolelocul 1/12Toate articoleleBlog

Din dragoste pentru cărți, ne-am apucat de scris și s-a născut Booknation.ro :)

0 0 votes
Article Rating
Subscribe
Notify of

0 Comentarii
Oldest
Newest Most Voted