După aproape trei decenii în care poezia a rămas deoparte, Paul Cismigiu s-a întors la scris într-un moment care i-a schimbat viața. Au urmat cinci volume publicate, iar „Între cer și pământ” continuă explorarea emoțiilor, a naturii și a contradicțiilor omenești.

În acest interviu pentru Booknation, poetul vorbește despre reluarea scrisului, despre încrederea primită de la cititori, despre colaborarea cu un artist plastic și despre modul în care experiențele de viață îi modelează versurile.

Paul Cismigiu, poet

Întoarcerea la poezie după trei decenii

Ați scris în liceu și în facultate, apoi a urmat o pauză de aproape 30 de ani. Ce s-a întâmplat în 2021 de v-ați întors la poezie?

În 2021 am avut un moment de cumpănă în viață, poate unul dintre cele mai dure, care în timp a lăsat urme, inclusiv un infarct și mici AVC-uri, și care mi-a schimbat viața complet. În urma lui s-a produs pur și simplu un declic și am reînceput să scriu.

Primele texte din această nouă etapă le-ați publicat pe Facebook. Ce comentariu sau reacție v-a convins că versurile merită să ajungă într-o carte?

La început am postat pe Facebook câteva dintre poezii, iar cei care mă urmăreau mi-au spus că este păcat să nu public, că poeziile acestea sunt de publicat, nu de ținut în mapă. La început am fost reticent, știind că lumea nu prea mai citește poezie.

Am publicat primul volum, după multe probleme întâmpinate în găsirea unei edituri care să publice poezie. Toate spuneau că nu se vinde poezie. Au scos cartea pe site-uri, cu un tiraj de 500 de exemplare, un tiraj mic. Dar surpriza a fost că, după o lună și jumătate, când am vrut să aflu dacă volumul a avut succes, mi s-a spus că, din opt site-uri, patru nu mai aveau stoc.

Așa a început aventura publicării celor cinci volume. Primul se numea „Cu capul în nori”. Au urmat „Confesiuni”, „La răscruci”, „Paznicul de vise” și, cel mai recent, „Între cer și pământ”.

„Între cer și pământ” vorbește despre omul prins între aspirații și deziluzii. Ce înseamnă pentru dumneavoastră, dincolo de metaforă, spațiul dintre cele două?

Între cer și pământ este un univers amplu, de multe ori nedeslușit, iar în mijlocul lui se află omul, plin de contradicții, speranțe și deziluzii.

Așa cum am scris în mottoul cărții: „Între cer și pământ, miracolul este omul, pasiune și mister, universul pictat în cuvinte și uitat între coperți, zâmbete și lacrimi, iubiri și trăiri, privitori inerți”.

Aveți deja cinci volume publicate și alte șase scrise. Ce loc aparte ocupă această carte în evoluția dumneavoastră ca poet?

Din punct de vedere literar, volumul este, dacă vreți, o nouă treaptă de evoluție ca poet. Nu îi pot atribui un anumit loc între cele cinci volume, dar este o continuă evoluție în dorința ca cititorul să se regăsească în volumele publicate, citind să își retrăiască momentele de cumpănă sau de bucurie și să trezească în cititor dorința de frumos, acea coardă sensibilă care trăiește în noi.

Coperta volumului de poezii Între cer și pământ, de Paul Cismigiu

Omul și natura, între speranță și deziluzie

Natura are un rol important în volum. Există un peisaj, un anotimp sau un loc la care vă întoarceți mereu atunci când scrieți?

Da, natura face parte din noi. Odată cu ea renaștem sau îmbătrânim de fiecare dată. Este fascinantă acea comuniune om-natură. De multe ori, în volumele mele am personificat elementele naturii, creând un liant între om și natură. Toamna este anotimpul la care mă întorc de multe ori, cu frumusețea și, uneori, tristețea ei.

În ce fel reușiți să aduceți într-un poem speranța și deznădejdea fără să simplificați contradicțiile pe care le trăim cu toții?

Nu poți transpune deznădejdea, tristețea, speranțele dacă nu le-ai trăit. Prezentate într-o formă plastică, sufletul fiind cel care, metaforic vorbind, scrie în locul meu, generează emoție și amintiri.

Sau, cum spunea poetul Mircea Dinescu, citez: „Nu noi scriem, noi suntem doar scribii. Dumnezeu ne îndrumă în scris”.

Fiecare poezie este însoțită de un crochiu realizat de un artist plastic din Constanța. Cum a început această colaborare și cum ați ales asocierea dintre text și imagine?

Pe artistul plastic Mihail Alen Decebal l-am întâlnit pur și simplu întâmplător, în Constanța, el având o pensiune acolo. Stând seara la o șuetă, am ajuns cu subiectele și la poezie. A citit câteva dintre ele și a fost atât de încântat, încât s-a oferit să îmi facă el crochiurile pentru volume.

A rezonat cu poezia mea și a realizat crochiuri abstracte, dar care aveau legătură cu ideea fiecărei poezii, așa cum a simțit el.

A existat un desen care v-a surprins pentru că artistul a văzut în poezia dumneavoastră ceva la care nu vă gândiserăți?

Da, coperta volumului „Paznicul de vise”, care are ca desen o fereastră cu un cerc ce poate simboliza un tunel în timp și două săgeți care se întâlnesc și formează o clepsidră. Interesantă viziune!

Poezia în dialog cu desenul și muzica

Cum s-a schimbat felul în care scrieți față de anii tinereții: sunteți mai atent la cuvinte, mai liber sau mai exigent cu propriile versuri?

Față de anii tinereții — acum am 58 de ani —, versurile sunt mult mai profunde. Am lucrat mult cu mine pentru a transpune fiecare stare și experiență de viață cât mai plastic, uneori nonconformist, fiind mult mai atent la formă, conținut și versificație.

De asemenea, multe dintre poezii sunt și textele unor piese muzicale pe care le-am realizat și care au succes în lumea IA.

Ce poezie din „Între cer și pământ” i-ați recomanda cuiva care vă citește pentru prima dată și de ce tocmai pe aceea?

Nu aș putea numi o poezie aparte. Fiecare are mesajul său, parfumul său de ieri sau de azi. Merită citite. Nu veți pierde nimic, nici măcar timpul, iar cartea va fi prietenul dumneavoastră de drum prin viață.

Despre redactorul articolului

Booknation.roRedactor Booknation.ro12 ani, 4 luni, 27 zile854 articolelocul 1/12Toate articoleleBlog

Din dragoste pentru cărți, ne-am apucat de scris și s-a născut Booknation.ro :)

0 0 votes
Article Rating
Subscribe
Notify of

0 Comentarii
Oldest
Newest Most Voted