Valentin și Deea se iubesc, dar trecutul, tăcerile și alegerile îi despart. Inspirat din experiențe reale, romanul „Tu, eu și-o barieră – Umbrele trecutului” al lui Valentin Curcă urmărește urmele pe care le lasă despărțirea și întrebarea dacă iertarea mai poate schimba ceva.

Coperta cărții Tu, eu și-o barieră de Valentin Curcă
Tu, eu și-o barieră – Valentin Curcă

Povestea iubirii și semnificația barierei

Cum s-a născut povestea din „Tu, eu și-o barieră – Umbrele trecutului” și de ce ați ales să debutați cu un roman despre iubire și alegeri dificile?

Povestea romanului „Tu, eu și-o barieră – Umbrele trecutului” s-a născut dintr-o experiență reală, fiind inspirată dintr-o poveste adevărată. Nu mi-am dorit să scriu doar o ficțiune despre iubire, ci să dau glas unor trăiri, emoții și situații care au existat cu adevărat și care m-au marcat într-un fel sau altul. Am ales să abordez iubirea pentru că este unul dintre cele mai complexe sentimente umane. Dincolo de frumusețea ei, iubirea poate aduce suferință, sacrificii, alegeri dificile, secrete și momente în care trebuie să decidem dacă luptăm pentru ceea ce simțim sau dacă acceptăm realitatea.

Romanul urmărește povestea lui Valentin și a Deei, doi oameni între care există sentimente puternice, dar care ajung să fie despărțiți de bariere ridicate de împrejurări, de trecut și de propriile alegeri. Am vrut să arăt că, uneori, viața nu urmează scenariul pe care ni-l dorim și că nu toate poveștile de iubire au un drum simplu.

Un aspect interesant este că am ales să public mai întâi cel de-al doilea volum al poveștii, „Umbrele trecutului”, tocmai pentru a stârni curiozitatea cititorilor. Mi-am dorit ca aceștia să descopere mai întâi o parte din poveste și să se întrebe cum au ajuns personajele în acel punct, ce s-a întâmplat în trecutul lor și, mai ales, cum a început totul. Am considerat că această ordine de publicare poate transforma lectura într-o experiență și mai captivantă, lăsând cititorului dorința de a descoperi începutul poveștii.

Am ales să debutez cu această poveste pentru că am simțit că merită spusă. Mi-am dorit ca cititorii să nu privească romanul doar ca pe o poveste de dragoste, ci ca pe o mărturisire despre viață, despre greșeli, despre iertare și despre consecințele alegerilor noastre. Cred că autenticitatea emoțiilor este cea care îi poate face pe cititori să se regăsească în paginile cărții.

Ce reprezintă „bariera” din titlu pentru personajele dumneavoastră: o împrejurare exterioară, o teamă sau ceva ce fiecare poartă în sine?

Pentru mine, titlul „Tu, eu și-o barieră” are o semnificație aparte. „Tu” și „eu” îi reprezintă pe cei doi protagoniști, Valentin și Deea, iar „bariera” simbolizează tot ceea ce ajunge să stea între ei și să îi împiedice să își trăiască povestea de iubire. Această barieră nu este reprezentată de un singur lucru. Poate fi o persoană, precum logodnicul Deei, dar și o despărțire neașteptată, lipsa explicațiilor, tăcerile, suferința sau distanța pe care fiecare ajunge să o creeze. În cazul celor doi, lucrurile nespuse și alegerile făcute de-a lungul timpului contribuie la ridicarea unui zid emoțional greu de depășit.

Mi-am dorit ca titlul să transmită ideea că, uneori, doi oameni nu se îndepărtează pentru că nu se mai iubesc, ci din cauza obstacolelor, a tăcerilor și a alegerilor care se interpun între ei. Până la urmă, povestea este despre doi oameni, sentimentele lor și o barieră pe care viața o așază între aceștia.

Subtitlul „Umbrele trecutului” sugerează că amintirile au greutate în prezent. Cum influențează trecutul felul în care personajele iubesc și iau decizii?

Subtitlul „Umbrele trecutului” sugerează tocmai faptul că trecutul continuă să îi urmărească pe oameni, chiar și după ce au trecut ani de zile. Amintirile, întâmplările și persoanele care au făcut parte din viața noastră nu dispar pur și simplu. Uneori, ele revin în cele mai neașteptate momente și ajung să influențeze prezentul.

În povestea lui Valentin și a Deei, aceste umbre reprezintă tot ceea ce au trăit împreună, dar și lucrurile care au rămas nespuse sau nerezolvate. Chiar dacă timpul a trecut, trecutul continuă să își facă simțită prezența în viețile lor, influențându-le sentimentele, alegerile și relațiile cu cei din jur.

Mi-am dorit să transmit ideea că nu putem fugi la nesfârșit de trecut. Uneori, acesta revine pentru a ne pune față în față cu oameni, amintiri și adevăruri pe care am încercat să le uităm. Iar în anumite situații, tocmai aceste umbre ajung să readucă împreună oameni care, la un moment dat, au fost despărțiți de viață.

Romanul abordează și trădarea. Cum ați încercat să construiți un conflict în care cititorul să înțeleagă motivațiile personajelor chiar și atunci când nu le aprobă alegerile?

Am încercat să construiesc conflictul astfel încât fiecare personaj să aibă propria perspectivă asupra lucrurilor și propriile motive pentru care acționează într-un anumit fel. Consider că, în viață, nu toate alegerile sunt făcute cu intenția de a răni, însă asta nu înseamnă că ele nu pot avea consecințe dureroase asupra celor din jur.

În povestea lui Valentin și a Deei, trădarea este strâns legată de iubire, încredere, secrete și alegeri dificile. Există momente în care personajele trebuie să decidă între ceea ce simt și ceea ce consideră că ar trebui să facă. Tocmai aceste contradicții le fac umane și le oferă profunzime.

Nu mi-am dorit ca cititorul să judece personajele doar prin prisma faptelor lor, ci să încerce să înțeleagă și ce se află în spatele acestora. În același timp, am vrut să las cititorului libertatea de a decide dacă le poate ierta sau dacă le poate înțelege alegerile. Până la urmă, cred că una dintre ideile importante ale romanului este că putem înțelege motivele unei persoane fără să fim neapărat de acord cu ceea ce a făcut.

Valentin Curcă vorbind la un eveniment
Valentin Curcă

Personaje, trădare și consecințele alegerilor

Ce v-a interesat mai mult să surprindeți: momentul în care o relație se schimbă sau consecințele emoționale ale acelei schimbări?

Cred că mi-am dorit să surprind câte puțin din toate. M-a interesat atât momentul în care o relație se schimbă, cât și tot ceea ce se întâmplă înainte și după acea schimbare. Uneori, o singură decizie sau un anumit eveniment poate schimba complet cursul unei povești de iubire.

Am vrut să evidențiez felul în care personajele trec prin diferite stări emoționale: de la bucurie și împlinire la dezamăgire, suferință, regret și dor. M-a interesat și modul în care fiecare dintre ele gestionează aceste trăiri, cum se schimbă în timp și cum ajung să privească diferit oamenii și experiențele din viața lor.

Cred că este important ca cititorul să nu descopere doar ce s-a întâmplat între personaje, ci și ce a lăsat în urmă fiecare întâmplare. Până la urmă, uneori, consecințele emoționale ale unei schimbări sunt mult mai puternice și mai greu de depășit decât momentul în care aceasta s-a produs.

Cum ați lucrat la vocile personajelor pentru ca emoțiile lor să fie convingătoare fără să fie explicate excesiv?

Cred că unul dintre lucrurile care m-au ajutat cel mai mult în construirea personajelor a fost faptul că povestea are la bază o experiență reală, iar Valentin, personajul principal, este inspirat chiar din propria mea persoană. Astfel, mi-a fost mai ușor să redau anumite emoții, trăiri și reacții, pentru că am avut posibilitatea să mă raportez la experiențe și sentimente pe care le-am cunoscut.

Am încercat să construiesc vocile personajelor astfel încât fiecare să aibă propria personalitate și propriul mod de a-și exprima sentimentele. Nu mi-am dorit să explic mereu ceea ce simt, ci să las emoțiile să se observe prin dialoguri, gesturi, tăceri și reacții.

Cred că uneori o tăcere sau o replică spusă la momentul potrivit poate transmite mult mai mult decât o pagină întreagă de explicații. Mi-am dorit ca cititorul să simtă emoțiile personajelor și să ajungă să le înțeleagă fără să fie nevoie să îi explic fiecare trăire.

Sunteți învățător. V-au influențat activitatea la clasă și întâlnirile cu oamenii modul în care observați gesturile, dialogurile și legăturile dintre personaje?

Cu siguranță. Activitatea mea de învățător m-a ajutat să înțeleg mai bine oamenii, să fiu atent la comportamentul lor și să observ că, de multe ori, în spatele unui gest sau al unei reacții se ascund emoții și trăiri pe care nu le exprimă în mod direct.

Lucrul cu copiii m-a învățat să am răbdare, să ascult și să privesc lucrurile din perspective diferite. Cred că aceste lucruri se reflectă și în modul în care construiesc personajele și relațiile dintre ele. Încerc să le ofer fiecăruia o personalitate proprie, cu sentimente, temeri, dorințe și contradicții.

De asemenea, întâlnirile cu oameni diferiți mi-au oferit ocazia să observ cât de complexe pot fi relațiile umane. Cred că această profesie m-a ajutat să devin mai atent la detalii și să înțeleg că uneori un gest aparent banal, o privire sau o tăcere pot spune mult mai mult decât cuvintele.

În fond, atât în activitatea de la clasă, cât și în scris, consider că este important să înțelegi omul dincolo de ceea ce lasă să se vadă.

Valentin Curcă semnând exemplare ale romanului Tu, eu și-o barieră
Valentin Curcă la o sesiune de autografe

Experiențe personale și planuri literare

Sunteți implicat și în proiecte comunitare prin Asociația RYMA. Există o legătură între preocuparea pentru apropierea dintre oameni și temele romanului dumneavoastră?

Da, cred că există o legătură între cele două, mai ales că romanul conține și anumite elemente inspirate din viața mea personală. În prezent, sunt președintele Asociației RYMA și mă implic în proiecte prin care încercăm să aducem oamenii împreună, să creăm oportunități și să contribuim la dezvoltarea comunității.

Un aspect interesant este că am încercat să transpun o parte din această latură a vieții mele și în roman. De exemplu, în carte, Valentin conduce un restaurant. În realitate, activitatea mea de coordonare a unui ONG reprezintă o parte importantă din identitatea mea, însă am ales să transpun această responsabilitate într-un alt context, cel al restaurantului, pentru a se potrivi mai bine cu firul narativ.

Cred că există o legătură între cele două lumi: atât prin activitatea mea în cadrul asociației, cât și prin povestea din roman, mă interesează relațiile dintre oameni, modul în care aceștia se apropie, se îndepărtează și ajung să își construiască propriile legături. În fond, fie că vorbim despre comunitate, fie despre relațiile personale, cred că oamenii au nevoie de înțelegere, încredere și sentimentul că aparțin unui loc.

Care a fost cea mai importantă lecție din publicarea primului volum la Editura Publio și ce ați schimba în procesul de scriere al unei cărți viitoare?

Cred că cea mai importantă lecție a fost că publicarea unei cărți presupune mult mai mult decât scrierea unei povești. Este un proces care implică timp, răbdare, implicare și, nu în ultimul rând, costuri financiare destul de ridicate. În cazul meu, fiind prima carte pe care am publicat-o, am descoperit pe parcurs multe lucruri despre procesul editorial și despre ceea ce presupune transformarea unui manuscris într-o carte care ajunge în mâinile cititorilor.

Deși aceasta este prima mea carte publicată, povestea nu începe aici. Am ales să public mai întâi cel de-al doilea volum, „Tu, eu și-o barieră – Umbrele trecutului”, iar în perioada următoare îmi doresc să aduc în fața cititorilor și primul volum, care va purta titlul „Tu, eu și-o barieră – Povestea noastră”. Mi-am dorit ca această ordine să stârnească și mai mult curiozitatea cititorilor, care să descopere ulterior cum a început, de fapt, întreaga poveste.

Dacă ar fi să schimb ceva în procesul viitoarelor publicări, cu siguranță aș acorda mai multă atenție planificării, în special din punct de vedere financiar și editorial. Experiența aceasta m-a învățat că un autor trebuie să se implice nu doar în scrierea cărții, ci și în toate etapele care urmează până la publicare și promovare. Este o experiență din care am învățat foarte multe și pe care o consider un pas important în parcursul meu literar.

Valentin Curcă citind cartea Tu, eu și-o barieră
Valentin Curcă și romanul său

Ce întrebare despre iubire, iertare sau responsabilitatea propriilor alegeri ați vrea să-i rămână cititorului după „Tu, eu și-o barieră – Umbrele trecutului”?

Mi-aș dori ca, după ce închide cartea, cititorul să rămână cu mai multe întrebări: Cum a început, de fapt, povestea dintre Valentin și Deea? Ce i-a făcut să se despartă? Cât timp a trecut de atunci și care au fost motivele care au dus la această ruptură? Dar, mai ales, care a fost acea barieră care s-a ridicat între doi oameni care, la un moment dat, s-au iubit?

Dincolo de aceste întrebări, mi-aș dori ca cititorii să reflecteze la propriile alegeri și la felul în care acestea pot influența viețile celor din jur. Oare putem repara ceea ce am pierdut? Putem ierta atunci când am fost răniți? Și, poate cea mai importantă întrebare: dacă am avea ocazia să ne întoarcem în trecut, am face aceleași alegeri?

Nu îmi doresc să ofer eu toate răspunsurile. Mi-ar plăcea ca fiecare cititor să le descopere pe parcursul lecturii și să își formeze propria perspectivă asupra poveștii.

Despre redactorul articolului

Booknation.roRedactor Booknation.ro12 ani, 4 luni, 23 zile788 articolelocul 1/12Toate articoleleBlog

Din dragoste pentru cărți, ne-am apucat de scris și s-a născut Booknation.ro :)

0 0 votes
Article Rating
Subscribe
Notify of

0 Comentarii
Oldest
Newest Most Voted