Nu există vârstă pentru povești. Nu există oameni prea maturi pentru a citi sau a asculta un basm. Sunt oameni prea seci pentru a le înțelege. Realitatea noastră ne aruncă de foarte multe ori în extremele unor căutări epuizante, iar unica ieșire este să revii, câteodată, la originile valorilor prescrise de tradițiile ancestrale. De aceea, atunci când îți pică în mână un volum precum este cel semnat de autorul Corneliu Axente, cu titlul sugestiv „Legea munților” (Povești pentru copii de la 8 la 88 de ani) nu ezita să îl iei în mâini și să aspiri acel aer proaspăt, inerent unei narațiuni frumoase, curate.
Corneliu Axente a scris o ficțiune fantastică, fără pretenții științifice, departe de orice fel de mituri dacice sau teoreme discrepante, dar din care se profilează o dragoste aparte pentru munții Bucegi, pentru natura sălbatică a spațiului românesc. Drabal, Ti, Lu sunt doar câteva dintre personajele născute în arealul Daciei, care își trăiesc destinele într-o imixtiune firească cu natura. Apropo, în narațiunea lui Corneliu Axente e un spirit aparte de respect față de Mama Natură, care se poate răsfrânge asupra destinelor, tradițiilor și comportamentului umane. De fapt, romanul „Legea munților” este o incursiune în acele vremuri, în metehnele și credințele iluzorii ale unui popor, care s-a retransformat în timp. Este de apreciat franchețea cu care abordează subiectul valorilor: iubirea, prietenia, devotamentul. Probabil, anume acestui fapt i se datorează caracterul memorabil al narațiunii.
Cartea este, cu adevărat, o demonstrație reușită a unui talent descriptiv aparte. Să poți conserva firul narativ, despicându-l în câteva linii e o artă aproape imposibilă, dar care, în cazul lui Corneliu Axente, a fost o demonstrație de creativitate și inventivitate.
La nivel empatic, volumul are ceva din izul cărților pe care le găsești în dulapurile bunicilor și le devorezi într-o lungă vacanță de iarnă. Motivul central, pe care-l pot intui ca parte din munca autorului, este că acesta și-a dorit să evoce frumosul, într-un secol bântuit de nefericire. Să nu uităm că volumul a apărut în anii de după Primul Război Mondial, acest lucru fiind cu atât mai emblematic și important.
Marele meu regret este că acest autor a rămas în umbra istoriei. Nu mai auzisem de el înainte și la o primă cercetare nici resursele mediatice nu mi-au oferit informații relevante despre acesta. Totuși, meritul de a scoate la iveală această nestemată clasică a literaturii române interbelice îi revine profesorului Dan Slușanschi (1943 – 2008), despre care spuneau contemporanii că „era un fenomen. Traducea din greaca lui Homer, din latina lui Vergiliu, din engleza lui Tolkien ori din franceza lui Benveniste cu același sentiment de acasă, de limbă cunoscută nu pe dinafară, ci pe dinăuntru. Limbile pe care le știa, nu părea să le fi învățat cândva: părea să le fi știut dintotdeauna. Pentru el, limbile nu erau achiziții exterioare, ci renașteri interioare.”. Revenind la Corneliu Axente, putem afirma, fără echivoc că este un Mare al literaturii române contemporane, jonglând perfect cu cuvântul și cu sintaxa frazelor, creând impecabile descrieri vizuale, care aproape că te mută în inima narațiunii. Acest lucru nu doar te apropie de text, ci te face parte inerentă din el.
Probabil, într-un viitor îndepărtat sau apropiat, dacă scenariul optimist se va consuma, Corneliu Axente va deveni, pe bună dreptate, parte din curriculum la limba și literatura română. De ce? Pentru că unor astfel de autori trebuie să le consacrăm un respect aparte. A crea în vreme de restriște sau după încheierea unui focar mondial de conflict, a crea cu și despre bine este o veritabilă virtute, pe care, din păcate, puțini autori au utilizat-o cu succes. Reiterând, trebuie să le spun un mare mulțumesc, din calitatea mea de cititor, celor de la Editura Ratio et Revelatio, care din 2013 încoace scoate la iveală lecturi de înaltă calitate și stofă academică. Or, piața editorială română și basarabeană are o nevoie stringentă de aer proaspăt în acest sens.
Citește poveștile pentru copii de la 8 la 88 de ani și amintește-ți că în toată această lume imensă este loc și de bine, iar răsplata faptelor nu întârzie să vină.
Alte recenzii de la Corneliu Axente:
