La sfârșitul anului școlar, câteva versuri pot spune ceea ce un copil simte, dar nu găsește întotdeauna cuvintele potrivite: recunoștința pentru răbdare, pentru primele litere învățate și pentru anii petrecuți împreună. Am reunit 50 de poezii clasice pentru învățătoare, educatoare și serbări: de la omagii aduse dascălilor și urări pentru festivități până la versuri scurte despre școală, joc, natură și bună purtare, potrivite pentru copiii care învață poezii.
Poezii clasice despre învățătoare și dascăli
1. Dăscălița
de Octavian Goga
Când, tremurându-și jalea și sfiala,
Un cânt pribeag îmbrățișează firea,
Și-un trandafir crescut în umbră moare,
Și soare nu-i să-i plângă risipirea,
Eu plâng atunci, căci tu-mi răsai în zare,
A vremii noastre dreaptă muceniță,
Copil blajin, cuminte prea devreme,
Sfielnică, bălaie dăscăliță.
Ca strălucirea ochilor tăi limpezi,
Poveste nu-i mai jalnic povestită,
Tu ești din leagăn soră cu sfiala,
Pe buza ta n-a tremurat ispită.
Cununa ta de zile și de visuri
Au împletit-o rele ursitoare,
Ca fruntea ta nu-i frunte de zăpadă,
Și mână nu-i atâtea știutoare.
Moșnegi, ceteți ai cărților din strană,
Din graiul tău culeg învățătură,
E scrisă parcă-n zâmbetele tale
Seninătatea slovei din scriptură.
În barba lor, căruntă ca amurgul,
Ei strâng prinosul lacrimilor sfinte,
Căci văd aievea întrupat ceaslovul
În vorba ta domoală și cuminte.
La tine vin nevestele să-și plângă
Feciorii duși în slujbă la-mpăratul,
Și tu ascunzi o lacrimă-ntre slove,
În alte țări când le trimiți oftatul…
Și fete vin, să le-nflorești altița,
La pragul tău e plină ulicioara,
Și fetele își șopotesc în taină:
„Ce mâini frumoase are domnișoara!”
…Așa, grijind copiii altor mame,
Te stingi zâmbind în calea ta, fecioară,
Iar căpătâiul somnului tău vitreg
De-un vis deșert zadarnic se-nfioară.
Tu parc-auzi cum picură la geamuri
Un ciripit de pui de rândunică
Și-un gând răzleț îți înfierbântă tâmpla,
Cu tine-adoarme-o dulce, sfântă frică.
Sfios, amurgul toamnei mohorâte
Își mișcă-ncet podoaba lui bolnavă,
Ca din cădelniți fumul de tămâie,
Prelung se zbate frunza din dumbravă.
Tu stai în prag, și din frăgar o frunză
La sânul tău s-a coborât să moară,
Iar vântul spune crengilor plecate
Povestea ta, frumoasă domnișoară…
2. Dascălul
de Octavian Goga
Moșneag senin, eu tâmpla ta curată
O cer pe veci nădejdii mele pază.
Din soarele copilăriei mele
Pe fruntea ta mai licărește-o rază.
În suflet simt cum negura se sfarmă
Și se-mpletește albă dimineață
Când ochiul tău în inimă-mi coboară,
Topind încet cetatea ei de gheață.
Azi, ca un sfânt dintr-o icoană veche,
Blând îmi răsai cu fața ta blajină,
Cu zâmbet bun, cu ochi cuminți și limpezi,
Strălucitori de lacrimi și lumină.
Cu tine-aduci atâtea nestemate
Din îngropatul vremilor tezaur,
Și amintirea-n țara ei mă poartă,
Cu pas încet, în carul ei de aur…
Mă văd în pragul zilelor mai bune…
O casă-n deal, cu strașine plecate,
Unde-asculta de sfaturile tale
Atâta râs și-atâta sănătate.
În frunte, tu păreai un mag din basme
Când soarele, trecând peste fântână,
Blând pătrundea prin strașina de paie
Și lumina bucoavna ta bătrână.
A fost demult. – O rază care luptă
Zadarnic cu câmpiile de gheață.
Vezi, astăzi valul altei vieți mă poartă
Și-nțelepciunea altei lumi mă-nvață.
Dar sufletul și-acum își are cuibul
Acolo sus, în satul de sub munte,
Unde și azi zâmbește, împăcată,
Curata cinste-a pletelor cărunte.
Bucoavna ta, sub pragul de pe grindă,
Își hodinește-nvățătura moartă,
Dar glasul tău și azi, la zi de praznic,
Toată povara greului o poartă.
Pierdut ascult troparul tău din strană
Și tainică și sfântă-mi pare clipa,
Pare că duhul altei lumi m-atinge,
În zbor domol, pe frunte cu aripa.
Căci simt plutind prin fumul de tămâie
Sfințenia cântării preacurate,
Ce-a rumenit o lume cu senina
Cucernicie-a vremilor uitate.
Și-n ochii tăi văd strălucind scânteia
Din focul mare-al dragostei de lege,
Ce prin potopul veacurilor negre
Ne-a luminat cărările pribege.
Poezii scurte despre școală și învățătură
3. Drumul la școală
Când văd ieșind pe hornuri fumul,
Și-i frig, și ninge, atunci drumul
De-acas’ pân’ la școală-i lung;
Și pare că nu mai ajung.
Dar cui e drag să-nvețe carte,
Nu-i pare nici un drum departe;
Să fie frig, ori timp frumos,
La școală merge bucuros.
4. Hai la școală
M-am sculat de dimineață,
M-am spălat, m-am îmbrăcat
Și din suflet m-am rugat
Să-mi dea Dumnezeu viață,
Sănătate și noroc!
Eu sunt copilaș de școală,
Mult și multe-am de-nvățat.
Leneș nu-s, nici răsfățat.
Însă mintea mi-e cam goală:
Hai la școală, nu la joc!
5. Ceasul
Tic-tac, tic-tac,
Bate ceasul ne-ncetat!
„Copile, mi-te scoală,
Că-i vremea de-nvățat.”
Tic-tac, tic-tac,
Spune ceasul ne-ncetat:
„Vremea trece iute,
Tocmai cum eu bat.”
Tic-tac, tic-tac,
Bate ceasul ne-ncetat:
„Cine perde vremea
Nu e bun băiat!”
Poezii pentru serbare și sfârșit de an școlar
6. Clopoțelul
(La intrare)
O bancă: Clopotul la școală sună.
Corul clasei: Clopotul! Clopotul!
Banca: Copilașii se adună.
Corul clasei: Clopotul! Clopotul!
„Mamă dragă, dă mai iute!”
„Puiul mamii, du-te, du-te!”
(La recreație)
Clopotul ne cheamă iară.
Hai, copii, cu toți afară!
Haideți fără de zăbavă,
Să mai facem vreo ispravă!
(După recreație)
Clopotul de clasă sună.
Doamna noastră iar ne-adună.
Doamna noastră iar ne cheamă,
Să lucrăm ceva de seamă.
(Variantă după recreație)
Clopotul de clasă sună.
Doamna noastră iar ne-adună.
Haideți! Câte doi și două,
Bine ne mai șade nouă!
(La sfârșitul clasei)
Ha! Ha! Ha! El sună iară!
Măi băieți! Acum afară!
Și apoi o fugă-acasă
La măicuța și la masă!
La măicuța și la masă!
7. Copilul și cucul
Să mai merg și azi la școală?
Ba eu nu, că școala-i boală.
„Aici strig, mă veselesc;
Sar, alerg, mă tăvălesc;
Iar în școală sunt silit
Să stau smirna-ncremenit.”
Așa zise odinioară
Un prunc cu mintea ușoară.
Și vru cartea s-o arunce
Și de joc să se apuce.
Dar un cuc ce-l auzi
Fără veste îi vorbi:
„Măi băiete, fii cuminte,
Mai gândește și-nainte!
Și eu când am fost mai mic,
N-am voit să-nvăț nimic!
Acum alta, nu știu — zău —
Decât «cucu» strig mereu.
Deci la școală mergi curând.
De joc este timp oricând.”
8. Cel dintâi
Astăzi m-am sculat de vreme,
Mama-mi zise: „Nu te teme!
Astăzi nu ajungi târziu.”
— „Eu vreau cel dintâi să fiu!”
Și pornesc ca un nebun;
Parc-aș fi un glonț de tun.
De pe frunte-mi curg sudori;
Mă simt ud la subțiori.
Dar alerg, c-așa vreau eu:
Parc-aș fi un pui de zmeu.
Iată școala! Eu deschid.
Și portița iar o-nchid
Și la ușă mă-ndesesc
Și prin geam la bănci privesc:
„Bravo, neică! Nimeni nu-i!
Astăzi eu sunt cel dintâi!”
Poezii de mulțumire, urări și bun-venit
9. Imn de mulțumire
Ortanța Sevola
Azi cu toţii ne unim
Şi cu toţii mulţumim
Celor ce cu bunătate
Ne învaţă despre toate.
Glasul nostru-l ridicăm,
Fericire le urăm,
Şi mult bine, şi mult spor
De la bunul Creator.
Să trăiască cât doresc!
Să împlinească ce voiesc!
Şi din veselia lor
Să dea şi copiilor!
10. Salutare
Oameni buni, bine-aţi venit!
Noi pe voi mult v-am dorit
În această sală mare,
La a noastră sărbătoare!
Astăzi voi veţi auzi
Minunate poezii,
Şi ce cântece-am cântat
Veţi vedea şi ce am lucrat.
Oameni buni, orice ar fi,
Noi mereu ne vom sili,
Ca şi de aici înainte
Să fim harnici şi cuminţi!
11. Marș
Sevasta Dimitriu (conform culegerii din 1918)
Fie şcoala mică,
Cu tavanul jos,
Fără duşumele —
Noi mergem voios.
Fie, hăt, departe,
Şi drumul glodos,
Fie chiar ger mare —
Noi mergem voios.
Doamna noastră-i bună,
Are glas duios;
Ea ne dă unelte —
Noi lucrăm voios.
12. Versuri ocazionale pe melodia „Fie zi cu soare”
Sevasta Dimitriu (1918)
Astăzi la examen,
Oameni şi femei
Vin ca să asculte
Pe ai lor mititei!
Doamna azi ne duce
Într-un câmp de flori,
Să le strângem toate
Pentru sărbători!
Doamna povesteşte
Prea frumos poveşti.
Când începe dânsa,
Tot mai mult doreşti.
Doamna azi ne-nvaţă
Cum să ne purtăm,
Pe părinţi şi oameni
Cum să-i respectăm.
13. Urare către o binefăcătoare
Pentru atâta bunătate
Ce arăţi către popor,
Iată şi urarea noastră
Pornită din sân iubitor.
Dă-ne voie cu iubire,
Şi noi să te salutăm
Şi din buze inocente
Cu toţi astfel să-ţi urăm:
„Un trai plin de fericire,
Mulţi ani dulci fără nevoi,
Sănătate, mulţumire,
Iată ce-ţi urăm noi.”
„Flori frumoase aurite
Să răsară-n drumul tău,
Multe zile fericite
Să-ţi dea bunul Dumnezeu.”
Versuri istorice pentru începutul și sfârșitul școlii
14. Rugăciunea pruncilor
Bun Părinte, Doamne sfinte,
Te rugăm cu toţi fierbinte:
Fă-ne buni şi-ascultători
Şi de carte iubitori.
15. Ne-ajută, Doamne!
Ne-ajută, Doamne, să-nvăţăm,
Pe părinţi să-i bucurăm;
Copii şi oameni buni să fim
Şi ţara noastră s-o iubim.
16. Rugăciunea la intrarea în școală
Doamne, Doamne, ceresc tată,
Noi pe Tine Te rugăm:
Luminează-a noastră minte,
Lucruri bune să-nvăţăm.
Că Tu eşti stăpânul lumii,
Şi al nostru Tată eşti,
Şi pe toate cele bune
Numai Tu le împlineşti.
17. Rugăciuni înainte de școală
Doamne sfinte şi-ndurate,
Varsă-Ţi marea bunătate
Peste noi cei umiliţi!
În puteri ne întăreşte,
De păcate ne păzeşte,
Fă-ne, Doamne, fericiţi!
18. După școală
Cerescule Împărate,
Fă ca cele învăţate
Să rămâie întru noi!
Să rodească cu sporire
Şi să-Ţi fie spre mărire —
Apără-ne de nevoi!
19. Rugăciunea de seară (după învățătură)
Doamne, ziua s-a sfârşit,
Noaptea iarăşi a venit.
Peste zi ne-ai ajutat,
De-am lucrat şi-am învăţat.
Ajută-ne, Doamne sfinte,
Şi de-acuma înainte,
Zi de zi să tot sporim,
Oameni de treabă să fim!
20. Rugăciunea la ieșirea din școală
Dumnezeule-ndurate,
Pentru cele învăţate,
Noi cu toţii-Ţi mulţămim
Şi-al Tău nume-l preamărim.
Ajută-ne, Doamne sfinte,
Şi de-acuma înainte,
Mintea să ne-o luminăm,
Tot ce-i bine să lucrăm. Amin.
21. Rugăciune (pentru spor la învățătură)
Doamne, Tu ne-ai ajutat,
De-am lucrat şi-am învăţat.
Ne-ai dat minte şi putere,
De-am învăţat cu plăcere.
Şi-al Tău nume-l preamărim.
Dă-ne, Bunule, putere,
Să-nvăţăm tot cu plăcere;
Mintea să ne-o luminăm,
Tot ce-i bine să lucrăm,
Şi să facem pururea
Ce e sfântă voia Ta. Amin.
Poezii accesibile copiilor pentru serbări și recitări
22. Cântecul lui Mai
Bolta-i plină de lumină!
Câmpu-noată în lumină,
Văi şi dealuri înfloresc.
Printre frunze înverzite,
Păsărele fericite
Cântă, zboară, ciripesc.
Hai, copii, toţi împreună;
Hai la câmp, cu voie bună,
Printre flori să alergăm;
Şi pe iarbă, în desfătare,
Întinzând o horă mare,
Să jucăm şi să cântăm.
23. Primăvara (Câmpu-i verde)
După George G. Ionescu (Almanahul ilustrat pentru școală și familie)
Câmpu-i verde şi prin crânguri
Arborii au înflorit;
Iar pe case cocostârcii
Din lung drum au poposit.
Linişte-i în sat; copiii
Râd voioşi din cale-afară:
Bucuria le-o aduce
Timpul cald de primăvară.
24. Oița
Printre iarbă creşte
O mică viorea;
Vesela oiţă
Paşte-n jur de ea.
Se joacă prin iarbă
Turma cea de oi,
Când e primăvară,
Tocmai ca şi noi.
Bea oiţa apă rece din izvor
Ş-apoi doarme-n umbră, dulce şi uşor.
Bucură-te, dragă mioriţa mea,
Când ţi-e vremea bună, căci mai e şi rea.
25. Vântul
Vântul morile-nvârteşte,
Ploile le-aduce-n nori,
Bucurând pe muncitori.
El pământul ud zvânteşte,
Mugurii îi dezveleşte
Şi deschide mândre flori.
Vântule, să-mi faci un bine;
Am un zmeu, tu ia-l cu tine,
Şi-l înalţă sus în cer!
Vântule, atâta-ţi cer!
26. Oițele
Pe câmpia cea frumoasă
Unde creşte iarba grasă,
Pasc oiţele plăpânde,
Drăgălaşe, bune, blânde.
Mieluşeii de la stână
Sub un pom umbros s-adună;
Sar, aleargă, se întrec;
Ca copiii îşi petrec.
La izvor cu rece apă
Vin oiţele, s-adapă
Şi se culcă împreună
Pe sub pomul de la stână.
27. Păsările vrednice
Fl. Cristea
Un vultur
Dă grâu la ciur.
Un cioroi şi-o cioară
Duc un sac la moară.
Un cocoş
Toarnă-n coş.
Găina
Strânge făina.
Rândunica
Dă cu lopăţica.
O răţişoară
Mătură prin moară.
Răţoiul
Strânge gunoiul.
Două rândunele
Adună surcele.
Un boboc
Suflă-n foc.
O barză şchioapă
Aduce apa.
Două gâşte
Fac găluşte.
Două curci
Torc din furci.
Iar curcanul,
Mitocanul,
Se plimbă prin casă
Cu gândul la masă.
28. Degetele, palma și pumnul
Elena Băjenaru, „Grădina de copii”
Degetul cel mare
Merse la plimbare;
Dar fiind cam gros,
Iute-mi şezu jos.
Cel arătător
Fuse-nsoţitor,
El s-a învoit
De s-au odihnit.
Iar cel mijlociu,
Mai puţin zglobiu,
Văzându-i pe jos,
Hai la ei frumos.
Dar şi cel ştrengar,
Deget inelar,
Pe cel mic luă,
La ele alergă.
Şi aşa cum stau
Ele mi-şi ziceau:
„Ce harnică-i palma!
Ne strânge de-a valma!”
De ne-o strânge tare,
Cu putere mare,
Suntem pumn vârtos,
Batem zgomotos!
29. Apa călătoare
Florile zic gârlei reci:
„Unde fugi? Încotro pleci?
Stai cu noi! Nu ne lăsa!”
Apa le răspunde-aşa:
„Trebuie s-alerg la vale,
Până când în a mea cale
Eu cu marea m-oi uni.
Dar din mare urc în nori;
Iar de-acolo, scumpe flori,
Jos, la voi, iar voi veni.”
Poezii despre muncă și meserii
30. Dogarul
Ce-aud eu sunând aici?
Uite câţiva ucenici,
Cu dogarul pe-ntrecute,
Bat un cerc de fier pe bute.
Tăind scândura rotund,
Dintâi fac al buţii fund,
Pun apoi doagele toate
Şi le strâng cu cercuri late.
Ei bat cercul rotogol
Şi butoiul sună-a gol;
Las’ să sune, să tot sune,
Căci într-însul vin voi pune!
31. Cizmarul
Iarna-n ger şi prin zăpadă,
Poţi umbla desculţ pe stradă?
Şi pe unde sunt spini mulţi,
Poţi să umbli tu desculţ?
Vezi, cizmarul e cuminte,
El ne face încălţăminte,
Face cizme moi şi tari,
Largi şi strâmte, mici şi mari.
Şi din ce-s făcute ele?
Ştim cu toţii că din piele.
Când tu eşti încălţat bine,
Nici nu simţi că iarna vine.
32. Fierarul
În fier roşu scos din foc
Dă ciocanul: poc, poc, poc!
Iese fum şi sar scântei:
La fierar, dragii mei!
Toată ziua ciocăneşte,
Şi-i grea munca ce munceşte:
Face pluguri, face grape,
Coase, furci de fier şi sape.
Fierarul de ne-ar lipsi,
De noi cât de rău ar fi!
Am tăia lemne-n pădure,
Dacă n-am avea secure?
Caii el ni-i potcoveşte;
Arme bune pregăteşte;
Şi cu armele apoi
Merg vitejii la război.
33. Zidarul
Vezi zidarul cum zideşte?
Cărămida el o ia
Şi la loc o potriveşte;
Şi tot pune, şi tot pune,
Şi nu ştie câte-a pus.
Până-n vârf, la turn, se suie
Şi zideşte-acolo sus.
El ne face casă nouă,
Ca să locuim în ea.
Dacă n-am avea zidarul,
Nici noi case n-am avea.
34. Munca și hrana
„În sudoarea feţei
Tu vei câştiga
Pâinea pentru hrană.”
— Cine-a zis aşa?
Şi de-atunci cuvântul
A rămas aşa:
Cine nu lucrează
N-are ce mânca!
Poezii despre natură, flori și animale pentru copii
35. Deșteptarea florilor
Iarna ninge. De ce oare
Iarna nu vezi nicio floare?
Ele, iarna, unde sunt?
Dorm sărmanele-n pământ.
Şi zăpada le-nveleşte,
Pat frumos le pregăteşte;
Zgomotul nu le trezeşte!
Dar apoi, spre primăvară,
Ele îndată ies afară;
Dumnezeu le dezveleşte
Şi din somn El le trezeşte,
Şi le zice: „Floricele!
Vă treziţi, dragile mele!”
Şi atunci ies afară ele.
36. Sămânța (grăuntele)
Un grăunte de sămânţă
Este mic, neînsemnat;
Dar ţărani, cu sârguinţă,
Îl aruncă-n loc arat.
Soarele îl încălzeşte,
Ploaia caldă îl atinge
Şi îndată încolţeşte,
Spărgând coaja care-l strânge.
El răsare din ţărână,
Suge aer răcoros,
Se desfată în lumină,
Creşte repede, voios.
Face foi şi înfloreşte;
Dar când timpul i-a sosit,
El se pune şi rodeşte
Pentru cine l-a-ngrijit.
Învăţaţi şi voi, copii,
A-nflori şi a rodi.
37. Micșunele
Ea se cheamă micşunea.
Unii zic şi viorea,
Alţii zic şi toporaş;
Mult miroase, drăgălaş.
38. Furnica
După Ioniță Bădescu (1870)
Tu, furnică,
Mititică,
Până unde te grăbeşti?
Ce mai vrei? Ce plănuieşti?
— Daţi-mi pace, să muncesc!
Eu acuma mă grăbesc,
Să mai duc o bucăţică
De nutreţ în casa-mi mică,
Ca să am cu ce trăi
Când omătul va sosi
Şi casa-mi va înveli.
39. Rândunica (cuibul)
După Ioniță Bădescu (1870)
Unde zbori tu, rândunică?
Spune-mi, dragă păsărică,
Unde zbori neîncetat?
— Zbor s-aduc ce-mi mai lipseşte:
Şi am mult de adunat
Până când încet va creşte
Cuibuşorul,
Rotunjorul,
Să stea-ntr-însul puişorul.
Eu tot zbor şi tot muncesc
Pentru puiul ce-l doresc!
40. Pe câmpia verde
Pe câmpia verde
Şi-n dumbrava verde,
Şi pe lunca verde,
Ah! Mult e frumos!
Verde sus şi verde jos:
Doamne, cât e de frumos!
Să vezi floricelele,
S-auzi păsărelele,
Şi să vezi oiţele,
Şi să vezi fetiţele,
Cum aleargă pe răzoare,
Să culeagă câte-o floare!
Şi s-auzi pe greieraşi;
Şi să vezi pe copilaşi,
Cum aleargă, drăgălaşi,
După mândri fluturaşi!
Ăsta-i joc bun de copii:
Să alerge pe câmpii!
41. Păsărică
După I. C. Maxim și I. Bădilescu
Păsărică mică,
Cu chipul frumos,
Cu pene gălbui,
Cu glasul duios —
Păsărică mică,
Iute zburătoare,
Cine te îndeamnă
În a ta zburare
Să tot ocoleşti
Puii care-i creşti,
Să le-aduci mâncare
Spre îndestulare?
Dumnezeu te duce,
Dumnezeu te-aduce
La cuibul cu pui,
La puii gălbui!
42. Vrabia la fereastră
Cine bate-n geam: tic! tic!
Un vrăbete foarte mic
Ciripeşte: „Mult mi-e frig!
Ia deschideţi-mi un pic;
De mâncare n-am nimic!
Nici măcar un mic covrig.
Ci deschideţi, că eu, zău,
N-am să vă fac niciun rău!”
Şi făcură cum ceru.
La căldură îi plăcu;
Vesel şi cuminte fu
Pân’ ce viscolul trecu;
Dar când soarele-apăru,
Să mai rabde nu putu.
Pe fereastra cea deschisă,
Ţişt! Cu aripa întinsă!
43. Mielușelul (alb ca zăpada)
Un mieluşel alb ca zăpada
S-a dus să pască pe câmpie.
Cutreierând toată livada,
Nu-şi afla loc de bucurie.
Hop! Hop! Tot sări el
Prin şanţuri, sprintenel.
Dar colo-n vale, la izvor,
S-a lovit rău la un picior.
De-atunci n-a mai sărit
Şi umblă mult mai liniştit.
44. Cocoșelul
Cântă cocoşelul
Dis-de-dimineaţă:
„Scoală-te, copile!
Spală-te pe faţă!”
Cocoşelul nostru
Strigă-n gura mare:
„Vremea e, copile,
Pentru închinare!”
Poezii cu întâmplări și învățăminte
45. Copilul către părinți
Buni părinţi, voi cu iubire
De-a mea creştere-ngrijiţi.
Pentru a mea fericire
Tot ce-aveţi cu drag jertfiţi.
Azi sunt mic, azi n-am putere
Truda să v-o răsplătesc;
Dar spre-a voastră mângâiere
Eu învăţ şi mă silesc.
Iar apoi, când voi fi mare
Şi la minte luminat,
Spre a voastră uşurare
Voi lucra neîncetat.
46. Copilul haimana
S. G. Neamțu, „Grădina de copii”, nr. 9 (1901)
Mititelule, ascultă:
Ce tot umbli-aşa ştrengar,
De faci oamenilor pozne,
Şi părinţilor amar?
Vezi, mai bine mergi la şcoala
De copii mici, ca să-nveţi
Lucruri bune şi frumoase,
Cum se cade-ntre băieţi.
Micul meu, ascultă bine:
Dacă nu te vei îndrepta,
Toată lumea îţi va zice
Că eşti mare haimana!
47. Satul meu
În satul meu nu sunt palate
Măreţe, cum sunt la oraş,
Ci doar căsuţe-nconjurate
Drăgălaş
De flori şi de livezi bogate.
Şi totuşi eu,
În satul meu,
Lângă căminul părintesc,
În tihna lui vreau să trăiesc,
Muncind ogorul bătrânesc
Cu sârguinţă şi cu spor,
Şi-n satul meu vreau să şi mor.
48. Vine tata
„Uite tata! Tata vine,
La căruţă cu doi zmei!”
Nicu-i sare înainte:
„Tată, eu am fost cuminte,
Te rog, tată, să mă iei
Cu căruţa şi pe mine!”
Tata caii a oprit,
Băieţelul s-a suit,
Ş-acum mână-ncet, frumos,
Mulţumit şi bucuros.
Ce nu face un părinte
Pentru-un copilaş cuminte!
49. Neastâmpăratul
Din cracă-n cracă-ncetişor
Se urcă iute Ionel,
El a zărit un cuibuşor
Şi-ar vrea să afle ce-i în el.
Se urcă şi din ochi nu-l pierde,
Spre cuib se-ntinde curios;
Trosc! A sunat o cracă verde,
Şi buf! El cade până jos.
50. Buna cuviință
Sevasta Dimitriu (1918)
Ascultă, copile: eşti destul de mare
Şi trebuie în lume să ştii a te purta.
De intri în vreo casă, mai lasă-a ta zburdare;
Opreşte-te la uşă; gândeşte-a saluta.
Uşa n-o deschide; întâi ciocăneşte,
Şi dacă-ţi dă voie, atunci porneşte.
De-ai intrat în casă, capul dezveleşte,
Prea frumos salută; zi ce trebuieşte.
„Bună ziua” spune sau o „bună seară”
Când vei pleca însă să le repeţi iară;
Şi de ceri vreun lucru, nu zi „dă-mi” ca prostul;
„Mă rog”, fii cuminte, ca să nu-ţi strici rostul.
Mesaje de mulțumire pentru învățătoare și educatoare
Pentru doamna învățătoare, la sfârșitul clasei a IV-a: Vă mulțumim pentru fiecare lecție, pentru încrederea pe care ne-ați oferit-o și pentru răbdarea cu care ne-ați ajutat să creștem. Vom păstra cu drag amintirea clasei noastre și a primilor ani de școală.
Pentru doamna educatoare, la despărțirea de grădiniță: Vă mulțumim pentru povești, jocuri, cântece și pentru felul în care ați transformat fiecare dimineață într-o descoperire. Plecăm la școală cu bucurie și cu amintiri frumoase.
Un mesaj scurt pentru o felicitare: Vă mulțumim pentru că ne-ați învățat nu doar literele și cifrele, ci și curajul de a întreba, de a încerca și de a merge mai departe.
Cum alegi poezia potrivită?
Pentru un omagiu literar sau un mesaj adresat unei învățătoare, sunt potrivite Dăscălița și Dascălul, de Octavian Goga. Acestea au o atmosferă nostalgică, uneori tristă, așa că nu sunt prima alegere pentru o serbare veselă de grădiniță.
Pentru copiii mici, Ceasul și Hai la școală sunt mai ușor de reținut. Pentru o recitare cu mai mulți elevi, Clopoțelul are replici distribuite între o bancă și corul clasei. La final, un mesaj de mulțumire scris chiar de copil poate fi mai personal decât orice poezie.
Mic glosar
- Dăscăliță – nume vechi pentru o femeie care învață copiii.
- Bucoavnă – carte veche din care se învăța citirea.
- Ceaslov – carte de rugăciuni folosită în tradiția bisericească.
- Recreație – pauză între orele de curs; termenul apare în textele școlare istorice.
Bibliografie
Textele de școală, joc și serbare provin din antologia istorică 200 poezii pentru grădinile de copii și clasele primare, adunate de Sevasta Dimitriu, Socec, București, 1918. Culegerea reunește și poezii din abecedare românești mai vechi, de aceea unele au un limbaj specific epocii. Pentru lectură sunt utile și poeziile pentru copii.