Stepout Publishing House ne oferă o carte provocatoare. Scrisă de către Mioara Șoldan, absolventă de filologie a Universității A.I. Cuza, cartea Moartea cuplului ne aduce la cunoștință viața unei femei care trăiește calvarul lăuntric de după divorț.
Ar putea fi povestea oricărei femei divorțate, și totuși nu este, pentru că fiecare divorț are propria poveste, propriul ritm al durerii, propriile lacrimi.
Mara, personajul principal al cărții, o femeie în vârstă de 33 de ani, trece prin furcile caudine ale unei întregi sarabande de sentimente, purtate între sacralizare și desacralizare, vinovăție și inocență, strigăt și tăcere, singurul ei pilon de sprijin fiindu-i propriul suflet, dar mai ales dorința de a se cunoaște cu adevărat, nu neapărat ca o remodelare sau ca o redefinire a felului de a fi, ci mai degrabă ca o descoperire sau poate ca o dezvelire a Eu-lui pe care, sub influența fostului soț, l-a lăsat să se odihnească într-un oarecare sertar al sufletului.
Mara este o femei puternică, însă chiar și cei puternici își trag uneori existența pe o oarecare linie dintr-un depou al regăsirii de sine, pe care chiar ea îl numește purgatoriu, o anticameră a așteptării vindicative în care lași timpul să lucreze ca un chirurg minuțios care cauterizează anumite amintiri, ascunzându-le într-un pocal prăfuit al vechilor toasturi care înălțau aripi de vise spre nemărginiri de cleștar.
Mara se identifică cu muzica, găsindu-și anumite corespondențe justificative în melodiile unor genuri variate, dar și în culori, fenomene naturale, poetizând duios conceptul de Iubire, jalonând între metafizica realității cotidiene și dialectica interacțiunii cu cei din jur și setea de iubire pură, care amestecă culorile sentimentelor întru-un tot unitar și armonios, perfect armonizat de curățenia lăuntrică a omului cu suflet frumos, beatificat de sinceritatea gândurilor și faptelor.
Scris sub forma unui jurnal, cartea nu ne oferă amănunte sordide, evitând astfel cu succes cancanizarea unei căsnicii, necăzând în capcana desuetudinii, care ar fi transformat cartea într-o broșură de buzunar peticit.
Trecută prin toate fazele unui naufragiu, Mara descoperă că de fapt acest naufragiu nu este altceva decât o perioadă de amarare care i-a oferit prilejul unui dialog cu sine, unul purtat fără mănuși chirurgicale, o analiză care i-a inoculat ideea că viața merge înainte, doar că personajele din jur se mai schimbă din când în când. Astfel că Mara reușește să iasă din crisalida sentimentelor contradictorii, nu neapărat mai puternică, ci doar mai încrezătoare în ea și în conceptul de iubire.
Lectură plăcută!
Alte recenzii de la Mioara Șoldan:
