Deosebit sau nu, romanul scris de D.H.Lawrence – a spus lucrurilor pe nume, evidențiind teme delicate pentru acele vremuri. Se lasă impresia că este o simplă istorie despre adulter, femeia necredincioasă care se lasă dusă de valul dorințelor carnale, însă la o analiză mai atentă lasă o listă întreagă de subiecte care încheagă aceasta poveste: inegalitatea socială, consecințele războiului, prejudecățile, lupta cu vocea interioară și Gura satului!

Soțul eroinei noastre se întoarce de la război paralizat de la brâu în jos. Înțelegând importanța unei relații intime, îi dă de înțeles tinerei sale soții că este liberă să își găsească o alinare în altă parte, chiar dacă sunt căsătoriți.

Constance Chatterley este destul de reticentă la început, cu privire la ideea soțului, însă o dată cu trecerea timpului realizează că singurătatea în care s-a pomenit o face nefericită și găsește sălbăticia și brutalitatea lui Parkin foarte ademenitoare. Lawrence este un îndrăzneț prin limbajul folosit, ilustrarea problemelor inegalității celor 2, ale detaliilor erotice.

Cartea a creat multe neplăceri în diferite țări. Acțiunea ei este una plană, nu o să suferiți de un flux de adrenalină sau nu o să redescoperiți America, însă este una care, pentru acele timpuri, a stârnit furtuni și isterie, procese, acuzații și dorința de a spune lucrurilor pe nume. O istorie care ne face să percepem mai ușor acele vremuri, mentalitatea și ce le făcea să fiarbă sângele în vene, ce îi împiedica să trăiască după propriile moravuri și plăceri.

Lecturi intrigante vă doresc!

Se încarcă ofertele din librării…

Despre redactorul articolului

Stella PopaFost redactor168 articoleToate articolele

N-am avut de ales, efectiv n-am avut de ales. De mic copil am avut în fața mea doi adulți care citeau. Mama citea detective și classică rusă, tata citea romane istorice și de aventură. Prima mea „păpușă” a fost o carte și se numea „Muzicanții din Bremen”. Biblioteca părinților îmi părea atât de grandioasă, încât le-am zis într-o zi că a mea va fi și mai mare! Încă puțin și o să-i întrec.Cine a spus că cei mici copiază deprinderile părinților a avut dreptate, eu sunt un exemplu al acestui gând frumos, asta recomand și părinților care au copii mici. Imaginația, vocabularul, bunele maniere, ambiția și eliminarea prejudecăților sunt cele mai importante aspecte ale unei lecturi timpurii.Gustul bun se deprinde, acesta nu apare de la sine. Părinții mei au fost și sunt un exemplu, o să continui același drum pentru că fără lectură deja nu-mi pot imagina viața, este „oxigenul” conștientului și al subconștientului meu. Frumosul absolut fără de care nu-mi pot percepe existența.

0 0 votes
Article Rating
Subscribe
Notify of

0 Comentarii
Oldest
Newest Most Voted