O cană de ceai fierbinte, o canapea într-un colț special și cartea ”Amina și Maestrul” de Thomass J. Eliot, acesta a fost cadrul meu câteva zile în fiecare seară până la ultima pagină din carte.
”Amina și Maestrul” a fost cartea care cu greu am putut să o las din mână, care m-a captivat și prins în magia ei până la ultimele cuvinte de final.
Împreună cu Amina am călătorit prin iubire, învățând să prețuiesc ce am, învățând să iert, să simt și mai ales să fiu fericită cu adevărat.
Transformarea Aminei în călătoria ei a fost și pentru mine o transformare, trăind alături de ea am simțit cum povestea ei devine povestea mea.
Dacă la începutul cărții am fost sceptică sau mi-a fost greu să cred cu adevărat în mesajul cărții, spre final mi-am dat seama că Pământul Sfânt m-a atins și pe mine și am început să cred alături de Amina în acele minuni rar văzute.
”Cerul se transforma odată cu înălțarea Zeului Soare și din galben devenea portocaliu intens, apoi roșu arzător, ca să se dizolve la sfârșit într-un roz pal amestecat cu azurul celest și norii albi ai zilelor senine. Munții rămași în depărtare păreau giganți de aur, înfocați. Natura se juca de una singură, urmând același curs de la facerea lumilor, punând în scenă un minunat și original spectacol de improvizație și culori. Amina urmărea, cu plăcerea unui copil dus la teatru, toată această desfășurare a naturii în solitudine, cu frumusețea ei nudă, adevărată, feciorelnică….. și sufletul îi zâmbea. Era fericită pentru că reușise să ajute un om într-o situație dificilă de viață și asta îi dădea curaj și încredere în sine. Era fericită pentru că începuse să se regăsească, să-și descopere capacități pe care nici nu le bănuia, să creadă în ea mai mult decât în ceilalți. Era fericită de clipa pe care…….” Amina și Maestrul, Thomass Jefferson Eliot”
Sensibilitatea cu care Thomass J. Eliot a scris această carte nu are cum să nu te atingă în cele mai adânci emoții.
Au fost momente în care realizam cum cartea oprește timpul în loc, pentru câteva momente parcă tot ce conta erau acele secunde de prezent în care viața agitată de zi de zi dispărea, iar în locul ei se strecura liniștea și pacea.
”…….. pentru că iubirea este unică, singura și cea mai sigură cale. Iubirea care înseamnă totul, iubirea care tămăduiește, iubirea care suferă mult, iubirea binevoitoare care le crede, le nădăjduiește și le rabdă pe toate, care nu dezonorează, care este bună, iubitoare, care nu invidiază, care nu este mândră. Iubirea care dă viață, care face să crească și să înflorească totul, iubirea care arde cu patimă, care dă fără să ceară. Iubirea care le înțelege și le acceptă pe toate. Iubirea care nu se caută pe sine și nu se poartă cu necuviință, care e virtuoasă, care niciodată nu se bucură de rău, nu se laudă și nu pizmuiește, nu se aprinde de mânie și nu gândește răul, iubirea care iartă totul și întotdeauna, iubirea care dă încredere, speranță, care nu cade niciodată, iubirea care se bucură în adevăr, iubirea care purifică, care ne înalță și ne mântuiește. Când vei simți toată această iubire în inimă, sub orice formă ar fi ea, să știi că acela este Dumnezeu.”
Îți recomand din suflet această poveste care te va poziționa între realitate și ficțiune, care te va învăța să pui stop haosului creat uneori în jurul nostru și să înveți să te bucuri și să creezi.
Nu uita pe lângă carte și cana de ceai fierbinte.
Alte recenzii de la Thomass J. Eliot:
