Bucurându-se de o mare notorietate, atât pe plan local cât și internațional, scriitoarea canadiană Margaret Atwood, laureată în anul 2000 cu Booker Prize pentru romanul ”Asasinul orb”, ne oferă o creație introspectivă în care filosofia existențialistă, istoricismul și descriptivismul canadian impregenează în aproape 700 de pagini saga familiei Chase cu șablonardismele și non-conformismul ei.
Deși titlul te poate duce cu gândul la o creație de factură polițistă, vă asigur că nu este deloc așa, căci dincolo de procedeul poveste în poveste, în care se intercalează cu dibăcie trecutul, prezentul și viitorul, romanul scriitoarei din țara frunzei de arțar este un vuiet post-ludic al faptelor într-un ceas al redeșteptări târzii, când deja malaxorul existenței a început să macine în gol.
” Asasinul” ar putea fi oricine și totuși nimeni. Ar putea fi un cuvânt care nu a fost rostit la timpul potrivit, o necesară faptă care încă mai așteaptă să fie înfăptuită, un regret, un strigăt sau o șoaptă. Poate câte puțin din toate sau poate cu mult mai mult de atât.
Nu, să nu vă gândiți că această carte are vreo confuză structură alambicată și derutantă. Nicidecum. Doar că nuanța literară pe care Margaret Atwood o răsfiră peste filele acestei povestiri te rătăcește printre rânduri, îndemnându-te să descoperi tâlcul de dincolo de tâlc, imaginea de dincolo de imagine și sensul de dincolo de sens, dezvelind treptat lăuntricele existențe ale unor oameni aparent normali, dar care trăiesc clipele într-o oclusivă intensitate a emoției, a dăruirii și a instinctelor între poetizare și prozaism într-o lume a nebuniilor angelice și a credinței colțuroase.
Lectură plăcută!
Alte recenzii de la Margaret Atwood:
