Iubiți cititori, vă salut astăzi cu ceai de mentă și prăjitură cu mere.
Sper că luna aceasta vă aduce armonie și liniște în sufletele voastre calde.
În pragul lunii cadourilor vin și eu cu o surpriză pentru voi – recenzia pentru o carte care mi-a adus bucurie în ultima săptămână.
În această perioadă în care predictibilitatea viitorului e îmbrăcată în ceață, o călătorie în istorie este ideală.
Suntem în anii 1940, când apele celui de-al doilea Război Mondial începeau să se agite.
O avem ca eroină pe Ecaterina, un exemplu de generozitate, iubire necondiționată, responsabilitate față de viața care i-a fost dată.
Prin ochii ei experimentăm suferințele oamenilor din acea perioadă și în același timp dragostea curată, pură.
Ecaterina studiază pentru a deveni farmacistă și își împlinește acest vis. Apoi îl întâlnește pe Matei, un aviator alături de care trăiește primele sentimente de iubire.
“Într-o frumoasă zi de aprilie, Matei o vizită pe Ecaterina la farmacie. Îi adusese un buchet de liliac și o îmbrățișă. Îi spuse că va pleca la București la comandamentul general pentru o nouă misiune, dar că se va întoarce cât de curând. Avea de luat niște documente ultrasecrete și trebuia să fie însoțit de cel puțin doi subofițeri.” (pag. 50)
Ambițioasă și luptătoare, fluturii dragostei nu o opresc din sacrificiile pe care le face pentru cei din jurul ei. Devine membră în Rezistență, apoi accesează toate resursele și cunoștințele din domeniul ei pentru a salva viețile celor defavorizați de situația politică.
Sufletul ei e în abundență de iubire, dăruire și cred că aceasta era și sursa ei de putere. De asemenea, flacăra iubirii pentru muzică o salvează de la multe tristeți. Regulat dădea concerte cu tatăl ei în casa lor.
“Ecaterina avea în acel moment sufletul rupt și voința frântă. Ar fi vrut să plângă cu lacrimi adevărate, multe care să-i spele rănile dinăuntru, dar nu putea.” (pag. 203)
Apare în viața ei Horia, care îi devine prieten drag, însă dispare misterios de lângă ea.
Istoria se îmbină cu povestea de dragoste. În haosul evenimentelor politice, liniștea iubirii completează armonia romanului.
“Nebunia ce cuprinsese Bucureștiul era însă abia la început și avea să se răspândească și în alte orașe din țară. Avea loc rebeliunea legionară. Totul era un joc politic cu implicații sociale dintre cele mai grave. ” (pag. 144)
Titlul, pentru mine a însemnat în primul rând legământul dintre Ecaterina și viața ei, felul devotat și responsabil în care și-a luat destinul în mâini, aducându-și contribuția în jurul ei, în fiecare moment.
“- Promite-mi că vei dărui și tu la rândul tău această brățară unei femei din familia noastră care va ști să aprecieze viața, dragostea și tot ce-i frumos în ea.” (pag. 231)
A fost o adevărată plăcere să călătoresc în timp, alături de o luptătoare. Mi-ar plăcea să cred că ne-am păstrat calitatea umană de atunci. Voi ce credeți?
Cartea se citește ușor, nu te lasă indiferent și te cuprinde cu totul în atmosfera acelor vremuri. Poate fi o invitație la a gusta savoarea vieții din acea perioadă.
O recomand asezonată cu un ceai cald și o prăjitură bună. ☺
Până data viitoare vă îmbrățișez tare, iubiți și iubiți-vă mult!
Vă pup.
ACUM GĂSEȘTI CARTEA PE editurahermann.com
Alte recenzii de la Emma Pascal Claos:
