Cartea “Cărarea pierdută” de Alain Fournier aduce în vizorul cititorilor o poveste despre dragoste, prietenie și aventură. Iar această poveste este trăită de doi prieteni buni. Evenimentele din romanul franțuzesc se desfășoară în perioada cea mai încântătoare a vieții. Etapa de vârsta dintre adolescență și maturitate.
Această perioadă idilică se caracterizează pentru mulți dintre noi prin legarea primei prietenii puternice dar și prin descoperirea primei iubiri. Și pentru că este vorba despre o prietenie frumoasă, personajele principale au parte de aventuri misterioase.
În plus, din câte am citit pe lângă, povestea de iubire dintre Augustin și Yvonne, două dintre personajele romanului, redă oarecum propriile trăiri din tinerețe ale autorului. Dar de fapt el a trăit o dragoste neîmpărtășită. Pe când, în cartea “Cărarea pierdută” de Alain Fournier, este vorba despre alte nefericiri.
Cei doi prieteni pe care se bazează în mare acțiunea romanului “Cărarea pierdută” de Alain Fournier sunt Francois Seurel și Augustin Meaulnes
Lui Augustin i se mai zice și Le Grand Meaulnes(Marele Meaulnes). De altfel, tot acest nume este dat și cărții în original, în limba franceză. Celelalte personaje care trebuie amintite aici sunt Yvonne, Frantz de Galais și logodnica sa Valentine. Prima tânără este o misterioasă castelană și Frantz este fratele ei.
Totul începe să fie mai palpitant odată cu apariția lui Augustin în viața lui Francois. Primul este mai curajos, mai matur și este, în plus, admirat de toată lumea. Iar prietenia devine atât de strânsă încât tot ceea ce trăiește primul, îl afectează și pe celălalt. Însă o aventură ciudată a lui Grand Meaulnes îl pune pe jar pe Francois.
Și acesta are de gând să investigheze dispariția prietenului său pe o cărare misterioasă. Dar nici după ce Augustin se întoarce, Seurel nu se dă bătut. Astfel că vrea să afle în amănunt ce s-a întâmplat în acele zile caudate în care amicul său nu era de găsit.
Bineînțeles că în cele din urmă află. Și decide să își ajute prietenul abătut să regăsească cărarea pierdută care l-a pus față în față cu cea mai mare dintrre minunățiile din viața lui.
Ce s-a întâmplat de fapt când a dispărut Le Grand Meaulnes, personajul din “Cărarea pierdută” de Alain Fournier?
Tânărul a decis să plece la gară în întâmpinarea bunicilor lui Francois, fără să sufle o vorbă cuiva. Dar pe drumul său el s-a rătăcit. Și astfel a ajuns la un vechi castel în ruine, la care a participat fără să vrea la o petrecere bizară. De ce bizară? Pentru că fix sărbătoriții lipseau. Iar aceștia nu erau alții decât junele castelan Frantz de Galais și logodnica sa. Și totuși, partea bună la această întâmplare este că Augustin a întâlnit-o acolo pe sora castelanului. Yvonne. Și evident că i s-au aprins călcâiele.
Pentru că la un moment dat trebuie să plece și vraja se destramă, tânărul devine nefericit. Cu toate că ajunge înapoi acasă, unde îl căutau cu toții, nu dezvăluie prea multe despre eveniment. Dar, cum am mai spus, prietenul său îl descoase și decide să îl ajute să redescopere acea cărare pierdută. Totul e în zadar, însă. Astfel că Marele Meaulnes pleacă la Paris pentru o altă viață.
Acolo o descoperă pe Valentine și de la ea află despre feblețea lui din tinerețe. În tot acest timp, și Francois o mai caută pe Yvonne. În cele din urmă, Meaulnes se întoarce, dar ceva nu mai este la fel. Fericirea parcă îi apasă sufletul. Se căsătorește cu castelana, dar imediat pleacă deoarece i-a promis ceva cumnatului său.
Finalul este dureros deoarece nu se întâmplă fix cum ne dorim noi
Perechile de tineri nu sfârșesc cum ar fi cazul. Cu toate acestea, Francois rămâne același prieten loial amicilor săi din tinerețe. Povestea cărții “Cărarea pierdută” de Alain Fournier este una de dragoste. Dar nu este vorba despre o dragoste obișnuită, cu happy-end, așa cum vedem adesea în romanele clasice.
Prins între admirația din tinerețe și resemnarea din viața de adult, personajul narator al romanului “Cărarea pierdută” transportă cititorul prin această poveste dulce-amăruie. Un adevărat portret al unei prietenii adânci și a unei adolescențe dispărute brusc.
Alte recenzii de la Alain Fournier:
