Confesiuneile unei dependente de artă este autobiografia unei personalităţi marcante a secolului al XX-lea, o evreică pe nume Peggy Guggenheim care, în 1960, a decis să povestească lumii întregi cum a reuşit să aducă în prim-plan artişti precum: Brâncuşi, Cocteau sau Arp, dar şi să ne prezinte povestea vieţii ei încă de mică.
Peggy s-a născut în New York şi a fost crescută în spiritul burghez, urmând ca în 1921 să plece în Europa pentru a-şi materializa pasiunea bunicului de a colecţiona opere de artă. Pe această cale, după multe refuzuri, realizează o colecţie impresionantă şi organizează, de asemenea, o galerie care devine muzeu, în cele din urmă.
Pe parcursul anilor, Confesiunile devin tot mai explicite şi încadrează chiar din punct de vedere istoric acţiunile lui Peggy: fuge din calea germanilor din Franţa, salvând o mare parte din tablouri, prin întoarcerea în SUA , şi destăinuie o mare parte a contextului în care s-au creionat cele mai faimoase tablouri ale colecţiei, ea însăşi fiind căsătorită de mai multe ori cu pictori. Partea cea mai intrigantă însă este vizitarea atelierului lui C. Brâncuşi şi mărturiile despre personalitatea sa în arta acelui secol.
Astăzi este vremea colecţionării, nu a creaţiei, spunea patroana artelor celor care o întrebau despre pasiunea ei.
Dezvăluirile despre familia ei excentrică şi relaţiile personale cu pictori cunoscuţi sunt imortalizate, astfel că imaginea artei moderne este şi mai bine conturată, alături de prefaţa compusă de scriitorii Gore Vidal şi Alfred H. Barr Jr.
Confesiunile unei dependente de artă, aparţinând lui Peggy Guggenheim, este mai mult un jurnal intim ce permite descifrarea, din perspectiva autoarei, împrejurimilor în care au fost înfiinţate celebrele galerii Guggenheim Jeune, loc în care au fost lansate carierele mai multor artişti, din spatele cortinelor.
Arta ne vorbeşte despre frumuseţea acestei lumi, indiferent cât de sublimă sau atroce este ea.
Alte recenzii de la Peggy Guggenheim:
si pe mine ma atrage cartea asta; cu siguranta voi cauta prilejul sa o citesc pe viitor!