Steve Tasane îți oferă o denumire, o poveste, o carte – Copilul E. Pe parcursul lecturii vei pătrunde în viața copiilor fără nume, fără o viață proprie și vei realiza că ai de a face cu o poveste tristă. Aceasta este o carte potrivită pentru toate vârstele căci este scrisă într-un mod simplu dar cu un substrat complex.
Copilul E nu deține nimic în afară de o fotografie cu familia sa de mult pierdută. Acesta știe că are 10 ani și că trebuie să supraviețuiască alături de ceilalți copii din tabăra de refugiați. Te gândesti, poate, că neavând nimic de mâncare sau de îmbrăcat, îl va determina să devină egoist însă acesta devine exact contrariul. Copilul E încearcă neobosit să își anime prietenii, să le găsească mâncare și să îi facă să uite de locul în care sunt.
Simți o durere în suflet la fiecare pagină când realizezi că o groapă de gunoi este locul care îi ajută pe micuții refugiați să supraviețuiască sau că vânătăile provocate de paznici sunt văzute de aceștia ca niște curcubee pe pielea lor bătătorită. Însă ce ii doare cel mai mult este faptul ca nu au o carte de viață. Cea mai mare dorință a lor este să aibă o hârtie ce le prezintă numele, locul nașterii, numele părinților și poza lor în care nu au voie sa zâmbească. Pentru ei, atâta timp cât nu au această carte sunt ai nimănui, nu sunt luați în seamă de nimeni, de fapt…nu există.
Cartea te pune pe gânduri, te îndeamnă să mulțumești cerului că exiști și că ai ceea ce ai. De multe ori uităm să fim recunoscători pentru viața pe care o avem și suntem nemulțumiți de orice ni se oferă. Faptul că avem o carte de viață ar trebui sa ne umple inima de bucurie că suntem capabili și avem posibilitatea să ne dezvoltăm și să trăim în condiții normale.
Cartea de față este una tulburătoare care te sensibilizează până în adâncul inimii, o recomand cu toată încrederea și vă urez lectură plăcută!
Alte recenzii de la Steve Tasane:
