Mă gândeam la început, că cele 2 fire narative nu sunt altceva decât un mod mai captivant de scriere a unei istorii complexe, cea a unei copilării, în care aflăm povestea lui Dan, un băiețel de 8 ani care trăiește într-o familie „obișnuită”, unde părinții se ceartă mereu, iar el era elementul care absorbea ura si frustrările părinților săi, prin veșnica dezamăgire care o simțea din partea amândurora. El (tata), bea și era gelos, Ea (mama) îl certa și se „cerea” bătută, provocându-l constant, și nu era niciodată mulțumită de reușitele propriului copil.
Copil crescut în ceartă, bătaie, neglijență și iubire condiționată.
Pe de altă parte îl găsim pe același Dan la o vârstă de 50 de ani, jurnalist cunoscut în toată țara, reprezentant al poporului răzvrătit care primește scrisori cu amenințări.
Dan, la ai săi 50 este divorțat și perindă dintr-o relație defectuoasă în alta, încearcă să înțeleagă de ce repetă aceeași schemă, ce îl încurcă să își găsească acel „suflet pereche” de care are nevoie orice om care vrea, mai mult sau mai puțin, să se simtă normal!
Luxul de amănunte, descrierile interesante, momentele hazlii cât și cele triste duc într-o povestire care deschide unele paranteze atât de râvnite de cei care iubesc psihanaliza. Spre final, am reușit să înțeleg de ce amintirile de la vârsta de 8 ani au fost aduse în vizor și de ce a ales prezentul lui Dan de 50 de ani și nu altă dimensiune temporală.
O carte pildă aș zice eu. Vrând, nevrând mi-am adus aminte de unele pasaje din „Plânsul lui Nietzsche” de Irvin Yalom. Carte bună care are ce pune în mintea iscoditoare, are ce spune despre relații, atitudinea unei societăți ignorante și cucerește cu scrisul său cursiv și captivant.
Carte de pus în „books to buy”, carte de citit, de avut în bibliotecă.
P.S. Nu vă așteptați la dialoguri sau momente banale, Cheianu le fură și le dă altă formă prin narațiunea incandescentă.
☀️ Mânca bomboane de la nunți în două cu cearta obligatorie dintre El și Ea.
☀️ Activitatea erotică nici nu ne-a entuziasmat, nici nu ne-a dezamăgit, ni s-a părut o ocupație ca oricare alta trebuincioasă la casa omului.
☀️ De ce nu mi-a ieșit în cale la 20, de pildă, să-mi spună simplu, nu te însura, boule, pentru că ți se pare că o faci de dragul ei, dar ai s-o nefericești și pe ea, și pe tine. Pentru că ești un handicapat emoțional și nimic n-o să-ți iasă în viață până nu rezolvi asta.
Alte recenzii de la Constantin Cheianu:
