Ca profan auzisem de existența lui Anais Nin doar datorită tumultoasei sale relații cu celebrul scriitor Henry Miller, dar și prin intermediul filmului ”Henry și June” .
Dar iată că dintr-odată descopăr o altfel de Anais Nin, prin intermediul acestei cărți numită ”Incest”, care este de fapt un jurnal ce cuprinde însemnări din perioada 1932-1934.
Diaristica înfățișată de Anais Nin în jurnalele sale, ținute încă din perioada copilăriei sale, ne dezvăluie un stil scriitoricesc aparte, plin de o șarmantă acuratețe. Un scris îngrijit, care respectă normele literare, nu însă în sens canonic, căci la Anais Nin nu există încorsetarea lăuntricelor trăiri.
Chiar ea recunoștea la un moment dat faptul că scrisul în jurnal este o formă de a dialoga cu propriul suflet, iar Anais Nin nu și-a mințit niciodată sufletul.
În cartea ”Incest”, descoperim o femeie maturizată de vicisitudinile unei vieți extrem de capricioasă, care își cunoaște potențialul.
Nu aș putea să afirm faptul că Anais Nin a fost o nimfomană, nici măcar desfrânată. Ea a fost, înainte de toate, o ființă căreia i-a plăcut să demoleze anumite tabuuri, demitizând falsele concepte ale unei societăți aflate într-un continuu declin, demonstrându-și că atunci când vrei ceva cu adevărat și nici nu precupețești vreun efort, lucrurile chiar se întâmplă.
Nu există absolut niciun dubiu în privința relației dintre Anais Nin și Henry Miller. L-a iubit. Pasional, sufocant și terifiant de carnal, modelându-oi și remodelându personalitatea.
Dând dovadă de un mecenat dezinteresat, ea a văzut în Henry Miller copleșitorul său talent scriitoricesc, îndrăznind la un moment dat să-l asemuiască cu Dostoievski.
Astfel, Anais Nin l-a ajutat pe scriitorul american, atât din punct de vedere spiritual, dar mai ales financiar, îngrijindu-se ca acestuia să nu-i lipsească absolut nimic.
Carnală și spirituală, tentaculară și alunecoasă, ea stăpânește fina psihologie într-un mod aristocratic, care combină raționalul și senzorialul în scenarii mesalinice, trecute însă prin sita unei gândiri de neînduplecată vestală.
Fără îndoială că personalitatea ei este una epicureică, aflată mai tot timpul în zborul infinitei căutări, invocând adeseori balsamica cicatrizare.
Foarte bine întreținută de soțul bancher, iubită de Henry Miller și nu numai, totuși rana acestei femei este făcută de absența tatălui său, Joaquin Nin.
Astfel, dovedindu-se o veritabilă dansatoare între apolinic și dionisiac, Anais Nin se lasă adeseori prinsă în menghina unor crize existențiale, trăite mai mereu în surdină, situând existența tatălui său chiar în epicentrul celor mai ascunse gânduri.
Ea nu se sfiește să-și seducă tatăl, cu care se întâlnește după două decenii de totală absență, trăind incendiare momente de intimitate alături de el.
Însă, dincolo de nenumăratul șir de amanți, dincolo de rugina incestului și dincolo de binecunoscutul ei lesbianism, Anais Nin a fost o ființă care a știut să facă din amestecul de cuget și simțire un vitraliu de trăiri pline de o noblețe aparte.
Având certe valențe literare, dovedind un erudism demn de invidiat, Anais Nin amprentează demonico-paradisiac o societate aflată într-o continuă modelare.
Lectură plăcută!
Alte recenzii de la Anais Nin:
