Inspiră adânc. Expiră. Citisem undeva tâmpenia asta. Ha, chiar cum ar fi să trebuiască să îți amintești că trebuie să respiri. Comic, nu?
Inspiră adânc! Expiră! de Ciprian Albu este o lectură nu neapărat dificilă, cât o lectură ce-ți solicită constant atenția. Jocul de du-te- vino prezent-trecut, de la un personaj la altul, îți cere să-ți pese de ceea ce citești, să te lași prins cu adevărat în valmășagul de evenimente, să aduni piesele de puzzle, ca într-un final să încerci să construiești imaginea de ansamblu.
Aceasta este genul de lectură de la care nu te poți lăsa distras în ideea în care oricum o să prinzi firul narațiunii la final. Nicidecum. Toate personajele din poveste îți strigă să rămâi atent. Undeva, printre rânduri, este liantul, fără de care tu ai rata adevăratul sens al poveștii, ai pierde piesa de puzzle esențială pentru întreaga imagine.
Prin haotic aș putea descrie acest volum. Și nu haotic în sensul propriu al cuvântului ci gândindu-mă la acel haos ca propria ta ordine a lucrurilor, a vieții. Un haos în care ochii și mintea înregistrează evenimentele la fel de rapid precum se desfășoară discuțiile între personaje, până în punctul în care tu, ca și cititor, te crezi într-un raliu. Un raliu în care mintea ta se ia la întrecere cu povestea lui Ciprian Albu. Mă simțeam eu însămi prinsă în poveste de parcă eram un narator extaziat care, luat de val, își dorea expunerea poveștii cât mai repede posibil.
Fantasmele propriilor gânduri izvorate din vise iluzorii, din regrete, din amăgiri, din decizii neluate, își dau întâlnire în Inspiră adânc! Expiră! sub forma unui fantasy împletit cu realitate, într-o alunecare spre vis, scufundat, mai apoi, într-un coșmar confuz. Teama și frica de nou, de necunoscut, precum și frivolitatea tinereții lipsite de acea analiză matură a deciziilor pe care le luăm, capătă corp și voce. Ale cui, descoperiți singuri. Regretele noastre sunt transpuse în arătarea ce ne amărăște inima și simțurile, înecându-ne rațiunea. Cât este fantasmă și cât realitate? Cine a dat startul avalanșei de evenimente? Cine alunecă în abis și cine se salvează?
Inspiră adânc! Expiră! mi-a purtat pașii într-un puzzle a cărei imagine trebuie făurită contra cronometru. Ciprian Albu m-a făcut să meditez, din nou, asupra vieții. Cu ce rol intră anumiți oameni în viața noastră? Ce le poartă pașii spre noi? Și cum ne schimbăm traiectoria unii altora? Inspiră adânc! Expiră! ne făurește o imagine a coliziunii unor destine. Întâlnirea aparentă a unor oameni pot avea consecințe de care nu suntem conștienți, pot schimba destine, pot devia traiectorii. În același timp, Ciprian Albu ne provoacă să descoperim sursa acelor gânduri negre ce ne îndepărtează de oameni, de noi.
(Da, domnule judecător, așa e, i-am crăpat capul cu capsatorul, după care i-am lipit gura cu scotch, bănuiesc că vi s-a adus la cunoștintă ce platitudini și inepții debita din melița aia spurcată în fiecare zi și mai ales cum își aranja cu același gest, de o sută de ori pe minut, smocul ăla de păr din frunte, încercând să mascheze nu chelia, ci plictiseala pe care o emana, domnule judecător, așa ceva, ca și cum în loc să transpire emana plictiseală în loc de sudoare, chiar așa domnule judecător, a fost mai mult decât legitimă apărare, a fost un bine făcut umanității și mai ales colegilor de birou).
Recomand această carte minților mature, spiritelor cugetătoare care nu doresc să citească o carte în timp ce mai trimit un mesaj prietenilor. O poveste profundă care-ți dă iluzia de lectură ușoară prin numărul de pagini, dar care te uimește prin continua solicitare a atenției, prin fiecare frază ce te va duce mai aproape de finalul poveștii.
ACUM GĂSEȘTI CARTEA PE portokal
Alte recenzii de la Ciprian Albu:
