Insula lui Arturo este unul dintre cele mai iubite romane italiene și a fost publicat pentru prima data în 1957. A beneficiat de o ecranizare de excepție în regia lui Damiano Damiani, cu Vanni de Maigret, Key Meersman și Reginald Kernan în rolurile principale. Farmecul romanului stă în pitorescul peisajului, o insulă din sudul Italiei, dar și în caracterul personajelor principale și drumul acestora către maturizare.
Arturo este adolescent. Este orfan de mamă și trăiește de când s-a născut pe insula Procida, situată în apropierea golfului Napoli. Existența lui este solitară: nu și-a cunoscut mama iar tatăl este un aventurier care revine pe insulă doar pentru puțin timp între două călătorii. Arturo nu are prieteni, își petrece timpul explorând insula și citind. Așteaptă întotdeauna cu nerăbdare întoarcerea tatălui pe care îl idolatrizează cu toate că acesta este un bărbat ursuz, aspru, care nu manifestă niciun fel de afecțiune față de copil. Viața lui este monotonă și visează doar la ziua când va fi suficient de mare pentru a-și putea însoți tatăl în peregrinările sale.
La un moment dat, tatăl, Wilhelm, în ciuda mitului că nicio prezență feminină nu a fost vreodată tolerată de casă, o aduce și instalează aici pe proaspăta sa soție, o fată foarte tânără de condiție umilă, dar de o frumusețe ieșită din comun. Diferența de vârstă dintre Arturo și mama vitregă este de numai doi ani. Nunziata nu primește un tratament diferit din partea lui Wilhelm față de Arturo. De fapt, în marea majoritate a timpului, fata este îngrozită de noul ei soț. Dar Wilhelm nu întârzie prea mult pe insulă chiar dacă află că tânăra sa soție este deja însărcinată. Cei doi adolescenți, Arturo și Nunziata, sunt abandonați pe insulă și obligați să conviețuiască în aceeași casă singuri.
În ciuda disprețului cu care a privit-o inițial pe noua lui mamă vitregă, Arturo sfârșește prin a se îndrăgosti de ea; sentimentul este reciproc, existând o mare atracție între cei doi, dar Nunziata, catolică și hotărâtă să rămână o soție fidelă, îi respinge tentativele de apropiere, preferând să sufere în tăcere. Deși incultă, micuța mamă vitregă este foarte curajoasă și hotărâtă să-și păstreze convingerile religioase neîntinate. Apariția bebelușului îi trezește lui Arturo sentimente contradictorii: gelozie, dar și dragoste frățească. Frustrat că nu mai are parte de atenția mamei, Arturo are izbucniri violente și din cauza resentimentelor se vede nevoit să-și găsească noi pasiuni și să-și facă noi prieteni, preferând să petreacă din ce în ce mai mult timp în afara casei.
Este foarte interesant de urmărit zbuciumul și lupta lui Arturo cu pasiunea pe care o simte față de soția tatălui său, frustarea de a fi respins. Sentimentele pe care le- a avut toată viața pentru tatăl său, admirația și dragostea necondiționată, încep să se clatine când tatăl, revenit acasă, îi apare ca un om sfârșit, interesat doar de situația unuia dintre deținuții din închisoarea situată pe insulă. Povestea este spusă din perspectiva lui Arturo, dar nu avem acces la toate gândurile și trăirile lui, primim doar fragmente și până la finalul cărții nu reușim să-l cunoaștem în profunzime, cum de altfel se întâmplă cu toate personajele din carte. Locațiile sunt foarte importante în această poveste și au rol aproape de personaj: casa și blestemul ei, închisoarea și misterele ei, insula și frumusețea ei sălbatică.
O poveste de dragoste imposibilă și maturizarea rapidă a unui tânăr ca urmare a apariției unei femei în viața lui parcurgând rapid o multitudine de emoții și trăiri: abandon, frustrare, ură și violență.
Alte recenzii de la Elsa Morante:
