Idealurile se nasc în lumina entuziasmului și mor în mocirla deziluziei. Asta am simțit după ce am citit cartea ”Iubește revoluția!” a scriitorului rus Alexandr Soljenițîn, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1970.
Scrisă cu cerneala sarcasmului neîndurător, presărată pe alocuri cu bistrurizanta persiflare, această carte a fost plămădită chiar în anii staliniști ai aprigei cenzuri care a înghițit de a valma oameni inteligenți și oameni anodini doar pentru că au îndrăznit să nu străbată alături de ceilalți drumul cu sens unic, ignorând indicatoarele amplasate pretutindeni de cei puternici.
În vreme celei de a doua conflagrații mondiale, când poporul rus deja sovietizat de aberantele ideologii marxist-leniniste, visa cu ardoare să se sacrifice pentru binele patriei,lui Nerjin, personajul principal al cărții, i-se refuză dreptul de a merge pe front din considerente fizice, strangulându-i astfel înflăcărarea viselor de amprentare într-o măsură mai mare sau mai mică a istoriei Uniunii Sovietice.
Haosul, lumea din spatele frontului, într-o patrie aflată în derivă, ai cărei cetățeni își trăiește pe ascuns spaima, pentru că ideologia de partid nu cunoaște cuvântul teamă, este descrisă de Soljenițîn într-o manieră în care exuberanța și realismul se întrepătrund în abrupte puncte de cotitură ale unor destine devenite atât de fragile încât senzorialul de altădată devine o simplă amintire, învelit fiind sub o aspră androginizare a simțirilor unor oameni al căror unic scop este supraviețuirea în orice condiții.
Caricaturizarea revoluției marxist-leniniste capătă sub scriptologia scriitorului rus un zbor plin de savoarea realismului cu străluciri diamantine și grobianismul fățărniciei, cu înscăunarea bufonilor pe tronuri incomode și cu decăderea vizionarismului intelectual, cu lipsa speranței prin alungarea dumnezeului căruia i s-a renegat chiar și dreptul majusculei. Este o lume sinusoidală, cu serpentine halucinogene în care verbul a fi este despuiat de straiele idealismului din mândrele vremuri aristocratice. O lume în care trebuie să știi cum și când să vorbești, să gesticulezi și să privești pe cel din fața ta.
O carte de neratat!
Lectură plăcută!
Alte recenzii de la Alexandr Soljenițîn:
