ACUM GĂSEȘTI CARTEA PE libris.ro
Când am văzut titlul, nu am știut la ce să mă aștept. Va fi o carte cu spirit latin? O carte despre
mașini adresată bărbaților? Sau va fi cu totul altceva?
Am descoperit apoi un interviu al autoarei, în care ne dezvăluie misterul:
Titlul romanului de față, Iubita mea Mercedes, e o metaforă pentru Germania, țara în care am petrecut peste două decenii, cu bunele și relele ei. Cu iubiri și trădări, aventuri și „drumuri la zid”. Cu dor de ai mei și de patria lăsată în urmă. Titlul are și o nuanță ușor peiorativă, deoarece în Germania, dar nu numai acolo, unii bărbați își iubesc mai mult mașina, decat propria soție.
Livia-Daniela (Dani) Rockhoff este o jurnalistă și o scriitoare confirmată. Prima carte pe care a
scris-o se intitulează “Căpșunarii”, iar în viitor ea își dorește să mai lanseze și alte cărți, printre care continuarea poveștii „emigrației și repatrierii“, precum și un volum de poezii, interzise pe vremea lui Ceaușescu.
Revenind la roman, Roza, personajul principal, emigrează, ca multe alte femei din țară. Însă nu în
căutarea unor condiții mai bune de trai, cum o fac cele mai multe dintre ele, ci a unei împliniri profesionale. Roza e o femeie modernă, care își lasă soțul și familia în țară pentru „altceva“. Iar soarta face ca ea să își refacă viața, în Germania, nu doar în plan profesional, ci și sentimental.
O nouă poveste de dragoste, o altă perspectivă asupra vieții, o altă Roza. În exterior, lucrurile par normale, perfecte, dar sufletul ei ascunde regret, suferință și uneori dezamăgire.
Seara s-a lăsat blândă , atmosfera pe terasă nu mai era însă blândă deloc. Plutea în aer un secret. Iar Matei și Luci se luau la harță, din nimic. Strigătele lor erau în disonanță cu liniștea dimprejur. Roza
încearcă să le atragă atenția, ca să coboare tonul discuției.
– Ia mai lasă-mă în pace cu liniștea lor nemțească, că m-am săturat de ea, replică arțăgoasă Luci. De
aproape doi ani de când sunt aici, în satul ăsta nenorocit, numa` Țuchi și clopotul bisericii mai sparg
tăcerea asta de mormânt. (pag. 39)
Deși a plecat din cauza unei neîmpliniri, realizările de acolo nu îi alină toate rănile, ci pe unele i le amplifică. În scrisorile adresate părinților ei, ea își deschide sufletul, iar astfel cititorul poate
înțelege drama unei femei plecată într-o țară necunoscută, departe de rădăcinile ei, de oamenii dragi, nevoită fiind să se reinventeze, pentru a se adapta la condițiile noi.
Problema cea mare este că, după o viață în care mi-am avut intimitatea și confortul locuinței proprii, mi se pare groaznică viața asta de cămin, conviețuirea cu persoane străine, cu care nu ai nici în clin nici în mânecă , mereu în scandaluri, prea des în mizerie, căci unora curățenia le-a fost străină și pe la casele lor. Sper ca, până la vară, să găsesc o cameră, deși e o criză groznică de locuințe, iar chiriile sunt foarte mari. Probleme sunt destule, însă nu vă îngrijorați, căci dracul nu-i așa de negru. Dar vă simt lipsa și îmi este foarte dor de voi. (pag. 131 din scrisoarea Rozei adresată părinților ei, alături de o bancnotă de cincizeci de mărci pentru Ziua Femeii, ziua mamei ei)
Modul de expunere predominant este narațiunea. Personajele sunt descrise atât în mod direct, cât și
indirect, prin dialog și acțiuni. Coperta mi-a plăcut, în mod special, pentru că reflectă starea generală de pe parcursul firului narativ.
Roza e o femeie puternică. Ea nu își pierde speranța, nici în Germania și nici în România, unde s-a reîntors, nu demult. Însă acesta va fi subiectul noului ei roman, „Dezmoșteniții“, care va apărea luna viitoare în librării.
– Gata, împachetăm și ne șutim de aici, zice Teo.
– Și nu o să-ți pară rău? se miră Roza.
– Păi nu. În țara mea, pe limba mea.
– Acum douăzeci de ani parcă nu gândeai la așa.
– Nu, nu gândeam așa. Dar omul se mai schimbă, între timp.
– Să nu-ți pară rău, căci nu știm cu adevărat ce ne așteaptă acolo.
– Nu știm. Dar împreună, precis vom răzbi.
Ce vise frumoase brodau despre reîntoarcerea în România. (pag. 273)
Vor fi ei fericiți cu viața la care se vor întoarce? Se vor putea adapta? Sau vor sta puțin și vor pleca iar?
O poveste despre viața în care dragostea înfruntă realitatea ostilă, despre un personaj care își ascunde feminitatea în spatele masculinității, pentru a putea să ia decizii uneori pragmatice. Un roman în care emoțiile sunt estompate de valul de acțiuni. Decizi să faci ceva sau nu, viața oricum trece. Îți place unde te afli acum sau nu, clipele oricum trec. Iubești sau nu, tinerețea nu e veșnică la nimeni, indiferent de poveștile de dragoste cărora le permiți să înflorească în viața ta sau nu.
Romanul te ajută să apreciezi mai mult ce ai, pe cine ai alături și clipa prezentă.
ACUM GĂSEȘTI CARTEA PE libris.ro
Alte recenzii de la Dani Rockhoff:
Emanuela Istrate este redactor Booknation.ro de 2260 zile și a scris până acum 801 articole.
Se află pe poziția 1 din 41 de redactori.
Dacă îți place acest articol, poți vedea toate articolele scrise de Emanuela Istrate aici.