Claire Castillon este o scriitoare tânâră care vine puternic din urmă, împrospătând literatura cu un nou suflu, inedit și incisiv. S-a născut la Boulone-Billancourt, Paris, la data de 25 mai 1975.
Dincolo de excentricitățile ei, de nebunia anumitor gesturi, adeseori mitizate de bolnava imaginație a unora, Claire Castillon este o scriitoare valoroasă, care ne prezintă in colecția de nuvele intitulată Insecta o realitate netrunchiată, bazată pe relația mamă-fică, pusă în diverse ipostaze.
Este o lume cu dragoste, păienjeniș costeliv al stafidirii exterioare și interioare, despre moarte și despre ”vina” de a nu fi așa cum cred ceilalți că ar trebui, despre împletirea luminii și întunericului într-un Turn Babel al trăirilor între vecernia și utrenia existenței, pășind molcom sau alert peste covorul arămiu de iluzii și adevăruri amalgamate în malaxorul simțirilor etern răstălmăcite.
Stilul este incisiv, inoculând în mintea cititorului mângâierea rece a bisturiului realității, acea realitate pe care uneori crezi că o poți ascunde sub preșul de la intrare. Citind Insecta ai impresia că scriitoarea încearcă să-ți înfățișeze viața ca pe o colivie în care noi suntem doar biete păsări care încă nu au învățat arta zborului ca mijloc de eliberare. Realitatea este bulversată de stilul concis, care nu umblă cu imunde ocolișuri și sterile ferchezuiri, căci Claire Castillon nu flutură drapelul prozelitismului și nici măcar nu împarte masurbări intelectuale de dragul de a câștiga admiratori.
Nuvelele, care curg într-un stil fluent și acaparator, trec prin furcile caudine ale unei necruțătoare analize relația dintre generația veche și cea nouă în diverse ipostaze: mama care își ucide una din cele două copile, ideea unei mame că șoțul ei abuzează de fiică, mama ”dragălașă și dezinvoltă” care din pricina unui zgrunțuros altruism ajunge să-și masturbeze ginerele, mama devotată care își îndoapă copilul cu pastile și tot soiul de ”alimente sănătoase”, mama care își caută anii tinereții terorizându-și copilul cu încercările ei de o imita, mama septuagenară care își trăiește mazilirea într-un ospiciu, fiind vizitată de către fata sa odată la nouă luni.
Toate aceste ipostaze ne sunt prezentate de catre Claire Castillon sub lumina unor reflectoare puternice care nu cruță absolut nici un amănunt, căci ea scoate la suprafață totul într-o etalare a dualismului felului de a fi, fără a emite verdicte și fără a renega . Este o carte care în doar 126 de pagini spune multe, strecurându-se pe negândite printre rândurile felului de a fi al fiecărui citior.
Alte recenzii de la Claire Castillon:
