„Manon Lescaut” de Antoine Francois Prevost este un clasic roman de dragoste franțuzesc publicat în anul 1731. Are la bază o poveste romantică tristă și vicioasă între doi tineri care ajung să se ruineze unul pe celălalt.
Încă dinainte să ajung să citesc acest volum, titlul său îmi era destul de cunoscut. Iar atunci când dorind să dau o comandă de cărți am nimerit din întâmplare peste titlul „Manon Lescaut”, l-am și adăugat în coș.
Când mi-a sosit coletul, volumul a fost printre primele citite. Și nici nu e de mirare, având în vedere că nu cuprinde mai mult de 150 de pagini. Ceea ce pot spune la rece, după o perioadă de la citirea romanului, este că nu mi-a mers deloc la inimă povestea de iubire și nici personajele principale, cei doi tineri care se atrag și se resping de la clipă la clipă.
Hai să vă spun pe scurt despre ce e vorba în romanul „Manon Lescaut” de Antoine Francois Prevost
Tânărul nobil de doar 17 ani Des Grieux este trimis de tatăl său pentru a studia teologia la oraș. El are cele mai bune gânduri legate de școală și de viitorul său. Însă, atunci când în gară dă cu ochii de tulburător de frumoasa Manon Lescaut, o fată de doar 16 ani, decide să renunțe la planurile tatălui și să-și urmeze inima.
Așadar nobilul ticluiește împreună cu tânăra un plan spontan, care îi va duce la Paris, pe furiș și spre uimirea și dezamăgirea, ba chiar furia familiei lui.
Des Grieux nu numai că va deveni oaia neagră, ci va risca să piardă și partea lui de moștenire din cauza acestei decizii imorale și impardonabile în ochii tatălui și a societății. Bineînțeles că Manon va fi cea făcută vinovată pentru această situație, însă cei doi iubiți nu vor da deloc înapoi din fața deciziei lor.
O vreme totul va merge ca pe roate, datorită banilor pe care îi au cei doi. Dar după ce cheltuielile lor nebunești, capriciile și materialismul lui Manon ies la iveală și strică totul, o umbră permanentă va pândi relația lor dulce și caldă.
Chiar dacă cavalerul nostru va încerca să satisfacă pofta de lux din ce în ce mai mare a doamnei inimii lui, cheltuind astfel până și puținul rămas, fericirea conjugală se va dezintegra când tânăra versată îi va da lovitura finală.
Manon Lescaut îl va trăda și va strica totul cedând unui amant extrem de bogat, deși mai bătrân, pentru a trăi pe picior mare așa cum este obișnuită
Deși foarte tineri, de doar 16, respectiv 17 ani, cei doi tineri iubiți care trăiesc în păcat, vor trece printr-o mulțime de încercări iar singura vinovată este dragostea obsesivă a unuia pentru celălalt. Sau mai bine zis a lui Des Grieux care nu poate renunța sub nici o formă la teribila lui pasiune, deși este rănit permanent, ruinat și la un moment dat chiar dezgustat de curtezana lui.
Povestea este spusă de un narator detașat care află toată istoria chiar de la tânărul nobil, după ce relația obsesivă are parte de un final demn de Tristan și Isolda sau de Romeo și Julieta.
La final, nu pot zice decât că protagoniștii mi-au displăcut profund, în special fata a cărei virtute sau dragoste o poți citi încă de la prima apariție. Des Grieux m-a surprins și m-a scârbit cu obsesia lui dusă la extrem, la orbire, chiar dacă nu doar o dată a văzut din ce material e făcută cu adevărat înșelătoarea Manon.
Totuși, este o poveste tristă de dragoste, cu un final pe măsură, ce este posibil să impresioneze suflete mai sensibile, care iartă mai ușor sau care sunt impresionate de povești de acest gen.
Se pare că nu am fost singura deranjată de povestea celor doi amanți, cu toate că pe timpuri motivele care au dus la interzicerea romanului au fost altele.
Alte recenzii de la Antoine Francois Prevost:
