Povestea lui Antoine de Saint-Exupery nu este una pentru copii, este una și pentru adulți pentru că la fiecare citire, în funcție de vârstă, o înțelegem și o porcepem altfel decât am făcut-o ultima oară. Iar eu mă număr printre cei care din când în când o recitesc și o îndrăgesc chiar mai mult.
,,A fost odată ca niciodată un prinţ, nu mai mare, dar nici mai mic decât un băieţel ca toţi băieţeii, care trăia singur pe o planetă mititică, departe de Pământ. Și poate că nu i-am fi aflat povestea dacă într-o bună zi pe planeta lui n-ar fi răsărit, pe nepusă masă, o floare. Iar floarea a prins să vorbească cu micul prinţ, și vorbele ei l-au încântat și l-au întristat în aceeași măsură, fiindcă i-au dezvăluit că dincolo de lumea așa cum o știe el se află încă multe-multe alte lumi. Și micul prinţ, cuprins de curiozitate, a pornit prin univers, străbătând planetă după planetă să-și facă prieteni, să cunoască și să înveţe.”
O poveste despre un prinț și despre o floare, despre lumea oamenilor mari și despre felul în care învățăm ce este dorul, prețuirea și iubirea pentru cei pe care îi avem în viața noastră. O poveste care ne învață cât de important este unul dintre citatele mele preferate: Carpe Diem!
Într-o lume a banilor, a numerelor și a problemelor, Micul Prinț încearcă să înțeleagă mintea adulților copleșit de dorul pentru Floarea pe care a lăsat-o pe planeta lui.
Micul Prinț ne învață să ne bucurăm de lucrurile mici din viața noastră și ne dovedește faptul că adulții sunt mult mai triști decât copiii. A fi copil înseamnă a privi frumusețea în orice lucru, așa cum Micul Prinț o face cu planeta lui, cu oaia și cu floarea lui.
„Voi sunteţi frumoase, dar sunteţi deşarte! Nimeni n-ar avea de ce să moară pentru voi. Floarea mea, fireşte, un trecător de rând ar crede că-i asemenea vouă. Ea însă, singură, e mai de preţ decât voi toate laolaltă, fiindcă pe ea am udat-o eu cu stropitoarea. Fiindcă pe ea am adăpostit-o eu sub clopotul de sticlă. Fiindcă pe ea am ocrotit-o eu cu paravanul. Fiindcă pentru ea am ucis eu omizile, în afară doar de câteva, pentru fluturi. Fiindcă pe ea am ascultat-o eu cum plângea, ori cum se lăuda, ori câteodată chiar cum tăcea. Fiindcă e floarea mea.”
Călătoria lui este minunată și ne învață mai multe decât ar face-o o carte destinată adulților. Cred că toți trebuie să fim din când în când la fel ca și băiatul blond cu stele în privire și cu dragoste în suflet.
Cum am spus, Micul Prinț mă va emoționa la orice vârstă și pot să afirm că de fiecare dată mai descopăr câte ceva nou din întâmplările copilului care cutreieră universul.
Știu că mulți au citit această poveste și cred că fiecare persoană trebuie să aibă în biblioteca sa această carte pentru a ne aminti să fim copii și să visăm!
