I’ve been so desperate all these years… este ultima propoziție a cărții Orbi scrisă de Petronela Rotar și nu, nu e o carte scrisă în limba engleză. Veți vedea de ce se termină așa, dacă o citiți. Este mind blowing.
E prima dată când nu vreau să vă dau detalii despre poveste. Vă comunic doar că cele două personaje principale sunt Alexa și Călin, iar acțiunea se desfășoară pe teritoriul României.
Am avut atât de multe de învățat de la Alexa, m-am regăsit în personajul acesta, de parcă am fi fost două surori. Am simțit ca și cum cineva, a pătruns în creierul meu cu o sursă puternică de lumină, alungând întunericul și stabilind conexiuni.
Recunosc, de-a lungul timpului, această carte mi-a fost recomandată de mai multe persoane, însă am stat puțin pe gânduri până să mă decid să o citesc. Titlul era cel care mă inducea în eroare. Dar eram odată la librărie și am început să o răsfoiesc. Am realizat că e total diferită de ceea ce îmi imaginasem, așa că am cumparat-o.
De fapt, titlul este metaforic. Este vorba de o orbire sufletească, internă, pe care toți o experimentăm, într-un fel sau altul, prin diverse întâmplări.
Toți, măcar o dată, ne-am agățat de o persoană indisponibilă emoțional, ne-am dorit afecțiunea și atenția ei, fără să ne dăm seama că ne provocam mai mult rău. Sau am rămas în relații toxice, defectuoase, o perioadă lungă de timp, sperând că totul va reveni la ”cum era la început”…
Este o carte psihologică, dar nu vă speriați, nu veți întâlni termeni de specialitate. Veți face cunoștință cu o poveste care vă va deschide și alte oportunități de percepție a situațiilor.
P.S. partea în care Alexa pășește în spațiul psihodramatic m-a emoționat foarte tare. Acel spațiu chiar te ajută să te cunoști mai bine pe tine, însuți și să îți rezolvi problemele.
Nu veți regreta, dacă vă apucați să o citiți! Spor!
Vă las aici câteva citate înțelepte, care mi-au atins coarda sensibilă.
noi nu căutăm fericirea, cum am crede, ci familiaritate.
cum să iubești pe altcineva când tu nu te iubești deloc pe tine?
se gândește că auzise tot timpul, în familie, apoi în tot felul de contexte că poți trăi cu un om toată viața și să nu îl cunoști, dar nimeni nu-i spusese că omul ăla ești chiar tu.
Alte recenzii de la Petronela Rotar:
