Această carte se deschide cu suflet de copil, cel de om matur și obosit de rutină se lasă uitat la prima atingere de copertă. Lumea se oprește, dispar gândurile care ar împovără și cel mai mare fluture din lume, și se îndrăgește cu fiecare pagină deschisă. Permiteți-mi să vă ofer mâna mea de cititor nesuferit, și să pășiți alături de mine pe un alt tărâm, cel de poveste. Cu pași mici…
…această carte, best-seller german, apărută în 1979 (titlul original Die Unendliche Geschichte) a traversat toată lumea când eram copil și a devenit, printre altele, bază pentru caracterele multor oameni care au citit-o cu nesaț. Dacă aveți impresia că numele acestei povești este unul grozav, există mai multe motive de ce se creează acest sentiment. Carte este (ei bine, parțial) despre nume, dar este și despre modul în care lumea magică a imaginației – lumea care există în povești – depinde de oamenii din lumea noastră pentru a o menține, și invers.
Deci, poate că există un indiciu de „bate din palme dacă crezi în zâne” în el. Există mai mult decât atât. Basmul este o aventură-fantastică uluitoare pentru copii, pe care o citim, la început, prin ochii unui băiețel singuratic care a furat cartea de la un comerciant de cărți second-hand, și s-a ascuns în podul școlii sale. Dar apoi, într-una dintre cele mai mari întorsături de fantezie vreodată, Bastian se trezește devenind un personaj al poveștii! De aici pornește aventura lui cea mai mare, cea în care va prinde curaj.
La început, povestea, din interiorul unei povești este destul de incitantă: căutarea unui „piele verde” eroic de 10 ani, pe nume Atreiu, pentru a găsi un leac pentru boala care amenință viața Împărătesei Copilului. Căci pe măsură ce ea slăbește, oribilul Nimic (personajul care amenință Fantastica) preia din ce în ce mai mult din ținutul magic al Fantasticii. Și dacă ea moare, toată Fantastica va înceta să mai existe. Prin multe aventuri, alături de un frumos Dragon norocos pe nume Falkor, Atreiu află că singura modalitate de a o vindeca pe Împărăteasa Copilului este ca cineva din lumea reală – lumea noastră – să-i dea un nume. Și acel cineva se întâmplă să fie Bastian Balthazar Bux.
Deși este împotriva a tot ceea ce el consideră posibil, deși este îngrozit și rușinat, Bastian intră în țara Fantasticii, îi dă Împărăteasa Copilului noul ei nume și devine salvatorul lumii care este Povestea Nesfârșită, dar asta este doar prima jumătate a cărții. Și ceea ce spune, în special la punctul culminant, despre legătura vitală dintre fantezie și realitate, merită remarcat. Căci lumea poveștilor nu este doar o „scăpare” din realitate. Sănătatea unei lumi depinde de sănătatea celeilalte lumi. Când oamenii refuză să se bucure de povești și imaginație, nu învață să fie oameni buni în realitate și nici nu învață să distingă adevărul de minciună. Poate că crima, tirania, imoralitatea și orice fel de mizerie umană (cel puțin cele provocate de oameni) pot fi urmărite la o pierdere a cunoștinței cu lumea „ireală”, care ne învață să înțelegem și să trăim în „real”.
A doua jumătate a cărții începe după ce Bastian a intrat în Fantastica și a primit un talisman magic cu puterea de a-și îndeplini dorințele. Eliberat să facă ce-i place, el rătăcește pe acel pământ minunat și îl îmbogățește cu poveștile și numele sale, care devin realitate. Acumulează prieteni și adepți, și se reinventează ca fiind mai mult genul de persoană pe care și-ar dori să fie – chipeș, curajos, puternic etc. Dar cu fiecare dorință pe care o ajunge în țara magiei, pierde o bucată din el însuși, o parte din memoria lui din lumea reală. Și în timp, începe să piardă controlul asupra lucrurilor pe care și le dorește. Acest lucru duce la unul dintre cele mai sfâșietoare dezastre scrise de un muritor și pericolul tot mai mare ca Bastian să uite totul despre sine înainte de a-și găsi drumul spre casă.
Povestea roiește cu creaturi fabuloase, personaje memorabile, scene și episoade și decoruri care explodează din pagină. Uneori ideea de a cădea în poveste nu pare atât de exagerată! Ce ai mai putea cere? Există teroare și suspans, tragedie și umor, prietenie și pierderi, un mare turneu și o bătălie sângeroasă. Vei întâlni un vârcolac, o vrăjitoare rea, un cal sinucigaș, un catâr înțelept, o moarte multicoloră, o mlaștină a tristeții și o fântână a vieții. Îți vei mesteca unghiile, din cauza progresului dezastruos al eroului nostru, și probabil că până la sfârșit vei plânge.
Și poate, din această a doua jumătate mai puțin cunoscută a cărții, vei învăța o altă lecție despre lumea poveștilor: te poți pierde acolo, și asta e rău. Dar dacă te întorci în lumea reală, dacă îți amintești ce este real, poți aduce înapoi cadouri din lumea imaginației care vor face din lumea reală un loc mai bun. În cuvintele emoționante ale lui Carl Conrad Coreander, aproape de sfârșitul cărții: „Dacă nu mă înșel, le vei arăta multor altora calea către Fantastica, iar ei ne vor aduce Apa Vieții.”
Desigur, subiectul pare destul de învechit acum. Dar esența este încă frumoasă, încă emoționantă și tot invită tinerii să se cufunde în lumea sa fantastică uimitoare. Cumpărați-o sau împrumutați-o (nu-o furați) și stați treji toată noaptea, citind-o. Nu vă va dezamăgi!
Alte recenzii de la Michael Ende:
