Prima mea întâlnire cu Turgheniev și sunt pe deplin cucerită. Contemporan cu Dostoievski și Tolstoi, Turgheniev, deși aflat toată viața în umbra celor doi titani ai literaturii ruse, scrie în forță și are abilitatea de a găsi motivațiile și emoțiile din spatele măștilor. Cele patru nuvele prinse în cartea Prima iubire înfățișează o clasă burgheză în declin, scena fiind reprezentată de jumatatea secolului 19, o epocă decadentă în care Rusia este ruptă între conservatorismul țarist și radicalismul revoluționar. Patru prieteni ajunși în iarna vieții împart seara la gura sobei amintiri despre primii fiori ai dragostei, propriile povești sau povești la care au fost martori.
Poveștile sunt dramatice, fără happy-end, scrise într-un stil simplu și elegant, analizând în profunzime sentimentele și stările trăite de protagoniști. Nu există „și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți” în aceste povești, dar există iubire, suferință, trădare, minciună și fiecare poveste în parte vorbește în principiu despre inocență și pierderea ei.
Interesant este că Turgheniev pune accent pe figurile feminine și le portretizează în profunzime și foarte detaliat. Femei puternice, cu firi independente, rămășițe ale unei epoci apuse, cărora le înfățișează agonia provocată de bolile inimii. Un amestec de simplitate și eleganță, de mister și orgoliu, nepăsare și zbucium, mândrie și docilitate, liniște și neastâmpăr, ce poartă parfumul unui farmec fin și tineresc, beneficiare ale unor educații incorecte, cunoștințe și obiceiuri ciudate, origini ambigue și rușinoase, din familii decăzute, ce le favorizează lipsa de exigență și atitudinea disprețuitoare, înclinația către frivolitate sau indolență, dar le supune și la judecata nemiloasă a societății și la purtarea unor etichete nemeritate și umilitoare ce le dezlănțuie furia și frustrarea.
Femei sortite a deveni victime, îndrăgostite de bărbați indeciși și nehotărâți, caractere slabe ce nu sunt capabile a se lupta cu mentalitățile vremii și a le întoarce dragostea. Fiecare poveste este originală și dureroasă și, în ciuda numărului mic de pagini, reușește să transmită perfect situația și stările. Sentimente și gânduri contradictorii, un amalgam de bănuieli, speranțe, bucurii și suferințe, un vârtej de amintiri înecate în regrete și vină. Eroine ce își impuneau să-și înfrângă timiditatea și condiția de femeie printr-o atitudine teribilistă, își cultivau dezinvoltura și îndrăzneala, se transformau în mici sălbăticiuni de neînțeles pentru apropiați, când vioaie și zâmbitoare, când tăcute și înlăcrimate, dar toate clătinandu-se în bătaia destinului pe marginea abisului.
Turgheniev are un stil deosebit de coincis și elegant. Povestile lui sunt simțire, sunt despicarea sufletului până la ultima bucățică și curg așa de frumos și atât de real, dor și strâng, vindecă și alină, taie și otrăvesc…că așa e prima iubire, unică, de neegalat și de neuitat.
E adevărat că în toate cărțile prima iubire e unică, dar așa cum o citești la Turgheniev mai rar o găsești. Nu omite nicio latură, nu sare niciun amănunt, știe tot ce ai putea crede, tot ce ai putea simți, știe toate modurile în care vei suferi și te vei frământa și toate modurile în care te va tulbura până la moarte.
Și ce s-a ales din tot ce am sperat? Și acum, când peste viața mea încep să se lase umbrele serii, ce mi-a rămas mai proaspăt și mai drag decât amintirile acelei furtuni din prag de primăvară, care și-a luat atât de repede zborul?
Alte recenzii de la I.S. Turgheniev:
